In aceasta perioada pre-electorala, printre subiectele fierbinti ale zilei s-a strecurat discret si adoptarea codului fiscal de catre camera superioara a Parlamentului. Spre deosebire de alte reglementari care stau de foarte multi ani uitate in sertarele comisiilor parlamentare, acest proiect de lege a trecut in mare viteza prin Parlament. In ciuda grabei partidului de guvernamant de a pune in aplicare aceasta lege incepand cu 1 ianuarie 2004, senatorii au indraznit sa adopte o serie de amendamente la textul propus de guvern, fara a afecta, totusi, fondul proiectului propus de guvern.Intrucat legea urmeaza sa mai treaca si prin comisiile Camerei Deputatilor, se pune problema daca codul fiscal va fi adoptat pana la sfarsitul anului astfel incat acesta sa isi produca efectele inca din prima zi a anului. Experienta de pana acum a adoptarii acestui cod, ne indreptateste sa tragem unele concluzii.
In primul rand, trebuie sa observam ca textul supus discutiei in Parlament aduce o abordare noua a conceptelor fiscale atat fata de legislatia actuala, cat si de proiectul publicat pe site-ul Ministerului Finantelor Publice. In acest sens, proiectul codului fiscal introduce concepte si proceduri noi pentru a caror asimilare este necesara o perioada de tranzitie. Pentru aceasta ar fi trebuit ca textul sa fie adoptat si publicat cu minim trei luni inainte, impreuna cu normele de aplicare, pentru a fi insusit atat de organele fiscale cat si de catre contribuabili. Asa cum ne-am obisnuit deja, pregatirea modului in care se aplica legile nu reprezinta o preocupare importanta pentru autoritati. Fara indoiala ca principala cauza a acestei intarzieri o reprezinta faptul ca Ministerul Finantelor nu a putut propune pana in luna august a acestui an un proiect coerent al codului fiscal. Practic, pana in luna august nu a existat o precocupare serioasa pentru intocmirea unui asemenea proiect de lege.
In al doilea rand, modul in care s-a promovat proiectul codului fiscal denota aceeasi lipsa de transparenta a autoritatilor fata de partenerii sociali. Intr-adevar, textul dat publicitatii pe Internet sau prin alte mijloace a fost tot timpul altul decat cel supus discutiei guvernamentale. Asa ca persoanele care, cu buna-credinta, au incercat sa contribuie la imbunatatirea acestui proiect au constatat ca isi exprima opiniile asupra unui document care nu mai era de actualitate. Un exemplu in acest sens il reprezinta si dezbaterea asupra cotei unice de impozit pe venit, care a cedat previzibil in fata convingerilor socialiste (ca sa nu le spunem comuniste) ale sindicatelor si nu in ultimul rand ale presedintelui tarii.
Principala problema care se pune este ce schimbari va aduce adoptarea codului fiscal in comportamentul agentilor economici din Romania. Este mai mult decat probabil ca prima reactie va fi una de frustrare, datorita faptului ca regulile jocului se schimba fara ca sa fie consultati si, mai ales, fara a avea la dispozitie timpul necesar pentru a asimila noile reglementari. Modul de aplicare a codului fiscal este supus de asemenea incertitudinii, atata timp cat experienta de pana acum a aratat ca normele de aplicare apar cu mare intarziere si, de foarte multe ori, introduc restrictii suplimentare celor prevazute de lege. in conditiile in care justitia functioneaza asa cum functioneaza, eliminarea prevederilor abuzive este greoaie daca nu imposibila. In plus, anul 2004 va fi un nou an de tranzitie fiscala atata timp cat proiectul codului de procedura fiscala nu a fost supus discutiei publice.
De fapt, mediul de afaceri nu asteapta minuni de la codul fiscal ci ca guvernul sa se abtina de la modificarea reglementarilor fiscale prin ordonante sau ordonante de urgenta. O legislatie stabila, chiar cu lipsuri este considerata preferabila unei legislatii instabile, chiar daca modificarile urmaresc imbunatatirea acesteia.
In final, desi incertitudinile privind codul fiscal persista, nu putem sa nu remarcam faptul ca, in Senat, comisia competenta a acceptat un amendament prin care presa scrisa (ziare si reviste) beneficiaza de cota redusa de taxa pe valoarea adaugata. Astfel, exista premisele reducerii presiunii politice asupra presei independente realizata prin mijloace economice precum impozitele si taxele. O astfel de masura arata importanta dezbaterii parlamentare a legilor fiscale, in calitate de organ reprezentativ al societatii prin comparatie cu abordarea birocratica si, de cele mai multe ori, unilaterala a ordonantelor emise de guvern.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.