“Avuția națiunilor” este, pur și simplu, cea mai bună carte de economie politică scrisă vreodată. Este cu adevărat o carte deschizătoare de drumuri, ale căror scop magistral și sinteză nu au fost depășite, în cele două secole și un sfert care au trecut de când a fost scrisă.
Adam Smith (16 iunie 1723 – 17 iulie 1790) a fost economist, om politic și filozof scoțian. Fiu al unei familii scoțiene, la 14 ani intră la Universitatea din Glasgow, unde devine discipol al profesorului de filozofie morală Francis Hutchison. Apoi intră la Universitatea din Oxford, unde rămâne șase ani. În 1748 ocupă un post de profesor de literatură la Universitatea din Edinburgh, iar în 1751 trece la cea din Glasgow, unde îl substituie pe Hutchinson la catedra de Filozofie Morală. În 1768, obține postul de Comisar al Vămilor din Edinburgh, post pe care-l va ocupa întreaga sa viață și care nu părea a fi în contradicție cu spiritul său liberschimbist. Adam Smith a fost inițial interesat de etică. După el, statul trebuie să se abțină să intervină în economie, pentru că oamenii acționează liber în căutarea propriului interes, existând o mână invizibilă ce le convertește eforturile în beneficii pentru toți. Geniul lui Adam Smith nu stă în originalitate – el se trage, mai degrabă, dintr-un șir de reflecții produse înaintea sa, asezonate cu un acut simț al observării istoriei și a lumii din jurul său, pentru a veni cu o sinteză a sistemelor economice și a părților sale componente, interconectate, care a măturat totul în cale. El s-a inspirat din analizele economice anterioare (în special de la fiziocrați) – deși, după standardele academice moderne, este șocant de neglijent când vine vorba măcar de citarea lucrărilor anterioare. Ediția de față este o selecție din acele părți ale celor cinci Cărți care sunt încă relevante și care includ multe dintre citatele și exemplele faimoase din textul original. Acest proces a presupus extragerea multor exemple istorice care nu mai sunt de actualitate astăzi, dar care sunt contrabalansate de faptul că cititorii vor obține o expunere mai focalizată asupra principalelor argumente ale lui Smith. “Meritul lui Smith a fost acela de a înțelege că, întrucât toată lumea beneficiază de pe urma lui, liberul schimb ne sporește prosperitatea la fel de sigur precum o fac agricultura sau manufacturile. Avuția unei națiuni nu stă în cantitatea de aur din vistieria sa, ci în volumul producției sale și comerțului său – adică ceea ce numim, astăzi, produsul național brut. Aceste idei noi, dar puternice, au creat o breșă intelectuală masivă în zidurile comerciale ale Europei, iar stilul direct și provocator al lui Smith, inteligența sardonică și gama largă de exemple l-au făcut accesibil politicienilor, care au pus în practică ideile sale, creând marea eră a piețelor libere, competiției și prosperității din secolul XIX.” (Eamonn Butler, Director al Institutului Adam Smith) “Amendamentul crucial care trebuie făcut este că sistemul smithian nu este echivalent cu o viziune anarho-capitalistă și nici cu cea a unui laissez-faire pur. Mai degrabă, el depinde în mod fundamental de un cadru adecvat de reguli (“justiție”, în terminologia lui Smith) pe care statul este însărcinat să le instituie, să le adapteze constant și să le aplice. Într-adevăr, rolul guvernului depășește cu mult conceperea minimalistă a statului ca “paznic de noapte” din reprezentările caricaturale ale secolelor XIX și XX. Smith îi cere statului să fie “puternic” în “arbitrarea” “Marelui Joc” al economiei de piață (cum îl denumește el în Teoria sentimentelor morale) și să furnizeze ceea ce noi numim astăzi “bunurile publice”, inclusiv educarea celor săraci.” (Dr. Razeen Sally, Conferențiar Economie politică internațională – London School of Economics, Co-director al Centrului European de Economie Politică, ECIPE) Adam Smith – Avuția națiunilor, Editura Publica, Co.lecția de economie. Traducere din limba engleză de Monica Mitarcă. Prefață de dr. Razeen Sally. Introducere de Tom Butler-Boedon.