Ultimele doua mari recesiuni pe care le-a traversat economia romaneasca – cea din 1997-1999 si cea in mijlocul careia ne aflam – au multe elemente diferite.
Dintre acestea insa, cel mai pregnant este numarul mare de tineri din birourile companiilor din prezent, spre deosebire de economia anului 1997. Aceasta resursa de energie, umana, ar putea fi un motor pentru o relansare mai rapida.
Spre exemplu, atunci devenise critica rambursarea datoriei publice. Acum, datoria privata este cea ingrijoratoare. Atunci, populatia nici nu visa sa ia un credit de la o banca. Acum, populatia plateste numai pentru casele luate pe credit dobanzi totale anuale de 500 de milioane de euro (180.000 de locuinte luate pe credit, la 30.000 de euro creditul mediu si rate aferente de 3.000 de euro anual).
Atunci, PIB-ul era de 30 de miliarde de euro, acum este de 110 miliarde de euro. Atunci, stocul investitiilor straine era de 2 miliarde de euro, acum este de 45 de miliarde de euro. Deci exista diferente atat de structura – functioneaza creditul, functioneaza (partial) pietele, de vreme ce economia atrage investitori – cat si de anvergura a economiei – se poate spune ca de la un PIB de 100 de miliarde de euro incolo am iesit din zodia cifrelor mici.
Dar exista o diferenta mai greu de masurat in cifre, usor vizibila daca iesi pe strada in Bucuresti sau intr-un oras mare: tineretea angajatilor din firmele private.
Businessul privat, mai ales investitorii straini, a angajat in cei noua ani de crestere economica mai ales oameni tineri. Arderea etapelor a fost un loc comun. Tineri de sub 35 de ani au ajuns sa conduca businessuri de zeci de milioane de euro, iar cladirile de birouri din Pipera sunt pline de oameni abia iesiti de pe bancile facultatii.
Sigur, de circa un an, de cand activitatea economica a incetinit si apoi a scazut, angajarile de tineri absolventi au inghetat. Suprapunerea primului ciclu Bologna din universitati, de trei ani, cu scaderea businessului, a facut ca pe piata muncii sa fie acum trei generatii de absolventi in competitie pentru joburi – doua din 2008 si una din 2009.
Ei trebuie sa lupte mai mult, sa convinga. In urma cu 10 ani ani, cine stia engleza era ca si angajat. Acum este ca si cum ai avea bacalaureatul.
Intre 2000 si 2008 orasele au absorbit forta de munca tanara.
Ultimele date statistice detaliate arata ca, in 2006, 36% din “specialistii cu ocupatii intelectuale si stiintifice”, in numar total de 864.000, erau tineri intre 25-34 de ani. Conform INS, aici intra in general angajatii cu studii superioare din companii sau din banci, dar si din invatamant sau sanatate. La nivelul intregii populatii ocupate, de
9,3 milioane de persoane, cei intre 25 si 34 de ani aveau o pondere de doar 27%.
Restul populatiei ocupate se imparte in muncitori si mestesugari (3,6 milioane), agricultori (2,3 milioane de persoane), lucratori in servicii si comert fara studi superioare (1 milion), tehnicieni si maistri (0,9 milioane), functionari administrativi (400.000) si inalti functionari de stat si manageri (270.000).
Bineinteles, 40% din ultima categorie, inaltii functionari, au peste 45 de ani.
Alte date arata ca cea mai mare pondere a celor 281.000 de salariati din imobiliare, adica 38%, apartine tot acestui segment de varsta de 25-34 de ani, ca si 38% din cei 1 milion de angajati in comert si 33% din cei 92.000 de angajati din intermedieri financiare.
Generatia celor de 25-35 de ani, care domina in sediile centrale de multinationale si in firmele de servicii in general, a gasit in orasele mari in primul rand slujbe in banci, real estate si comert.
Aceasta generatie are acum primul soc.
Incearca sa se adapteze la prima scadere brutala a activitatii economice, la inghetarea salariilor, la pretentii mai mari ale sefilor, la reconsiderarea viitorului.
Dar avantajul sau este ca, fiind la inceput, este dispusa si, foarte important, are timp sa invete. Agricultura in loc de finante, turism in loc de real-estate, chineza in loc de engleza – cu efort, aceasta generatie va avea puterea de a se adapta.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.