Antoaneta Curteanu, fost adjunct la divizia de corporate banking a UniCredit Țiriac Bank, a fost numită CEO al UniCredit Leasing, cea mai mare companie din domeniu.
Ea lucrează pentru UniCredit din 2000, de când italienii au venit în România prin preluarea Demirbank, și îl înlocuiește la conducerea companiei de leasing a grupului pe austriacul Andreas Obrist.
Răsvan Radu, președintele executiv al UniCredit Țiriac Bank, spune că transferul unui executiv din bancă la UniCredit Leasing are în vedere aplicarea unei strategii de creștere a sinergiilor și a vânzărilor încrucișate. Curteanu avea și varianta unui post regional la Viena, la UniCredit Bank Austria.
“Am considerat că experiența pe care o pot câștiga la leasing este cea mai bună alegere și este și în interesul grupului. Obiectivul UniCredit Leasing este să-și mențină poziția de lider, păstrând însă marjele pentru a nu ajunge pe pierdere. Pentru anul acesta avem un plan de creștere cu 20% a volumului bunurilor finanțate, ceea ce înseamnă business nou de peste 300 de milioane de euro”, a declarat Curteanu. Sub presiunea provizoanelor care apasă și firmele de leasing, compania a avut totuși pierdere în trimestrul I.
Poziția Antoanetei Curteanu de adjunct al vicepreședintelui executiv pe corporate banking al UniCredit Țiriac Bank nu va fi ocupată. În schimb, va fi numit un succesor la conducerea diviziei global transaction banking, care îi era subordonată.
Ea spune că grupul vrea creștere în România și pe piața leasingului, pe lângă cea bancară, astfel că UniCredit Leasing înregistrează în prezent chiar un excedent de finanțare.
“Bani sunt, însă criteriile de eligibilitate pentru clienți nu se pot schimba. Din păcate și așteptările de prelungire a recesiunii în acest an, confirmate și de analiștii grupului nostru care și-au revizuit sub zero prognoza de creștere economică, schimbă un pic lucrurile față de așteptările inițiale mai optimiste privind a doua jumătate a anului.”
O posibilitate de creștere poate fi preluarea portofoliilor unor jucători mici, care nu mai fac față volumului de bunuri recuperate sau nu mai au finanțare.
“Reposedatele reprezintă o problemă. Trebuie să vedem și în portofoliul nostru cât sens are să ții de prețul de contabilitate. Până la urmă este o chestiune de matematică.”
Curteanu afirmă că leasingul este un produs mai “agil” decât creditul bancar, astfel că într-o perioadă de criză poate face bine companiilor pentru că acestea își pot elibera din greutatea care apasă pe bilanț mutând active pe leasing, inclusiv din categoria imobiliarelor.
“Bilanțul arată altfel, dar nu trebuie exagerat pentru că în cele din urmă tot se calculează gradul de îndatorare.”
Ea spune că UniCredit Leasing va continua să urmeze condiții stricte în privința concentrării riscurilor. În cadrul portofoliului corporate o cotă de circa 42% este deținută de echipamente și mașini de peste 3,5 tone, autovehiculele de tonaj mai mic au 38%, iar imobiliarele – 20%.
În privința sectorului de real-estate Curteanu afirmă că sunt pe piață proiecte finalizate și funcționale – birouri sau hale – construite de antreprenori care au nevoie de cash și atunci formule de tipul “sale and lease-back” pot constitui sursă de finanțare pentru alte proiecte sau de bani pentru acționari.
Pe de altă parte, dezvoltatorii țin de prețuri, astfel că vânzările de proiecte întârzie. “Nici băncile nu au intrat tare la executare silită, iar datoriile au fost în general restructurate.”
Cu o experiență de peste 10 ani în corporate banking, Curteanu spune că bilanțurile finale ale clienților pe 2009 sunt așteptate “cu mari emoții”. “Companiilor românești de talie medie le-a luat mai mult să se adapteze la criză, mai ales celor de tipul business de familie. Unii și-au angajat manageri profesioniști, dar alții preferă să păstreze un control strict. Problema este că mulți n-au putut sta departe de speculații și vedem brusc în bilanțuri terenuri sau active non-core și trebuie găsite soluții pentru a scăpa de ele.”
Ea spune că se descurcă bine în această perioadă firmele care exportă. Pe de altă parte, nu vede o încetinire a numărului de firme care intră în insolvență.
“Posibilitatea ca banca să preia acțiuni la o firmă în restructurare va face bine pentru că banca nu mai este panicată că pierde controlul situației, poate avea un om în CA și poate să ajute mai mult. Ar fi bine ca și mediul de afaceri să facă niște pași în sensul ca insolvența să nu mai fie o cale ireversibilă spre faliment.”