Mi-au căzut ochii din întâmplare pe o carte care, pe coperta întâi, afișează o absolut deșănțată nadă pentru public. Atenție, nu e un volum publicat în Kirghiztan, la editura posesorilor de turme de iaci albi. Ci de Anglia și de Phaidon, faimoasa editură specializată în carte de artă. Cartea în cauză este semnată de Paul Arden, iar coperta originală (foto 1) are marcată inscripția publicitară “The World’s Bestselling Book by…”. O formulă demult golită de semnificație precisă (“World’s bestselling…”), și care vorbește despre faptul că volumul în cauză este unul cu succes de librărie. Și atât. Șocantă este, însă, coperta ediției franceze a cărții (cea care, la drept vorbind, mi-a căzut în mână, foto 2) pe care scrie, negru pe alb, “Le livre le plus vendu au monde”. Superlativ relativ, e drept, în termeni gramaticali, dar, de fapt, absolut în relație cu categoria din care face parte, în speță “carte vândută”.

Mă simt nevoit să adaug aici informația potrivit căreia o editură de la noi, care i-a publicat, în martie anul trecut, lui Paul Arden cartea “Whatever you think, think the opposite”, scria pe copertă: “Paul Arden, autorul celei mai bine vândute cărți din lume”. Care cea mai vândută carte era, desigur, “It’s not how good you are…”, volumul invocat la începutul acestor rânduri. Efectul marketingului gogonat este, iată, reverberant. Pe ce se întemeiază temeritatea editorului francez sau trimiterea, mai mult sau mai puțin evazivă, a celui român? Desigur, pe pe faptul că, atunci când papagalul scormonește în raftul libăriei, fără iPad la îndemână, nu poate consulta o listă de “best-selling books” pe net (în care, vă garantez, nu e nici urmă de Paul Arden). Departe de mine gândul că Paul Arden este un autor neimportant, ce vreau să spun este doar că editurile ar trebui să-și controleze mai sever semnalele publicitare imprimate pe coperțile cărților, cu atât mai mult cu cât proliferarea lor prin traducere (și, implicit, prin pasarea responsabilității) poate dăuna grav sănătății cititorilor neinformați și poate compromite ierarhiile reale ale vânzărilor sau însăși ideea de ierarhii în domeniu, care, vrem, nu vrem, există grație contorizărilor periodice și sunt lesne verificabile. Revenind la Paul Arden (foto 3) care, în mod sigur, este un autor de bestseller, trebuie spus că e un personaj de toată isprava: are faima unui geniu creativ, dublat de o personalitate rebelă. A început să lucreze pentru Saatchi and Saatchi în 1977 și a zăbovit aici, în calitate de director al departamentului de creație, circa 15 ani, realizând unele dintre cele mai de succes campanii din UK (Brtish Airways, Silk Cut, Intercity și Fuji). Cărțile lui, nu multe, dar, cum spuneam, bine vândute, împărtășesc experiența publicitară (unul dintre cele mai concurențiale domenii profesionale existente) a autorului și folosesc expresia aforismului, a cogitației condensate, dar sugestive, șocante și, deci, memorabile. Așa este și “cea mai vândută carte din lume”, un volum de self-help (ca oricare altul, după părerea mea), cu idei când îndrăznețe, când banale până la exasperare și truism. Ca să nu mă rătăcesc în considerații valorizante, vă ofer prilejul să parcurgeți câteva dintre reflecțiile dlui Arden: “Cel mai bun atu al dumneavoastră este să știți încotro vreți să mergeți și ce vreți să ajungeți. Cu toții vrem să fim buni în profesia noastră. Ce nivel vrem însă să atingem? Destul de bun? Bun? Foarte bun? Cel mai bun? Sau cel mai bun din lume? Talentul vă poate ajuta, dar nu vă va duce așa departe precum ambiția. Toți vor să fie buni, dar puțini sunt în stare să facă sacrificiile necesare pentru a ajunge în vârf. Cei mai mulți preferă să fie amabili ca să fie apreciați. Nu e nimic rău în asta, dar nu confundați faptul de a fi bun cu acela de a fi apreciat. Majoritatea indivizilor caută o soluție, un mijloc de a progresa. Nu există însă o soluție miraculoasă. Puteți învăța doar din experiență și din greșeli. Orice țintă v-ați fi fixat, veți izbândi. Puteți reuși imposibilul. Înainte de orice, stabiliți-vă un obiectiv mai presus de capacitățile dumneavoastră. Învățați să vă ignorați, cu desăvârșire, limitele. Dacă vă considerați incapabil să conduceți o întreprindere, faceți din asta obiectivul dumneavoastră! Fără poartă nu există goluri!” Îndemnul este colorat cu un citat din Victoria Beckham: “Vreau să fiu la fel de celebră precum Persil!” Și tot așa, într-un slalom continuu, printre citate din alții și, mai ales, din sine. Adică din cel mai “vândut” autor al lumii.