Tanara prozatoare Cecilia atefanescu a debutat acum doi ani, in volumul colectiv “Ferestre ’98”, antologie a Cenaclului “Litere”. Textele ei din acel volum sunt de o tandrete incarcata de comic, autoarea insasi punandu-se intr-o postura de Nica feminin, o adolescenta care incearca sa inteleaga o lume de multe ori acrobatica, o realitate diseminata si candid concreta.
Dar aceasta a fost doar prima etapa creativa a Ceciliei. Ea a simtit nevoia sa o rupa cu aceasta lume frumoasa dar copilareasca si s-a hotarat sa abordeze, cu o voce narativa mult mai acuta, o problema mai dura, intr-un spatiu mai larg.
Ideea i-a venit pe parcurs. Initial s-a apucat sa scrie o nuvela, dar aceasta s-a dezvoltat atat de mult, iar autoarea era atat de bucuroasa de ceea ce scria, incat in scurt timp a realizat ca va iesi un roman. Asa se face ca tocmai a terminat o carte cu o problematica absolut inedita in literatura romana: un roman al starilor de patologie sexuala, o panorama a devierilor sexuale in Romania post-decembrista (cum o descrie Mircea Cartarescu).
In ciuda aparentelor, romanul nu este o poveste autobiografica. In el exista, desigur, experiente personale care i-au conturat autoarei un spatiu imaginar, o viziune a faptelor, dar partea existentiala se limiteaza la asta.
Este, de fapt, povestea unei iubiri neobisnuite, intre doua fete care se cunosc in facultate, iar legatura dintre ele devine fatalitate. Personajul principal se va dezvolta sub semnul unei iubiri vesnic neimplinite. “Kiki, fata de care personajul principal se indragosteste, a existat cu adevarat, este o fosta prietena a mea care a disparut brusc. A fost un moment dramatic pentru mine si acesta constituie punctul de plecare al romanului. Kiki reprezinta pentru mine o amenintare continua, o provocare a mea dinauntrul meu”.
Cecilia a convertit aceasta provocare intr-o alta, adresata cititorului, o provocare a mentalitatii marginite, care simte neaparat nevoia unor valori sigure, atat din punct de vedere romanesc, cat si din cel al existentei. “In lumea noastra ciudatii sunt respinsi, marginalizati, si aceasta a fost mereu marea mea uimire. Am scris acest roman cu o placere nebuna, am lucrat la el foarte mult si, daca stau sa ma gandesc bine, as mai avea de lucru la el vreo zece ani. Efectiv imi place. La scrierea cartii m-au ajutat destul de mult prietenii carora le-am dat sa-mi citeasca manuscrisul – e vorba de Ioana Nicolae, Mircea Cartarescu, Sorin Ghergut, T.O. Bobe si multi altii – si lor le e dedicata in primul rand aceasta carte, simt ca am scris-o cumva pentru ei”.
Inca din “Ferestre ’98”, Cecilia atefanescu promitea sa fie unul dintre varfurile prozei “Generatiei 2000”, o generatie pentru care viata e o continua rana deschisa, iar ranitul nu se sfieste s-o arate medicului – care este tot el – in toata neagra ei splendoare.
Aparitia romanului “Kiki” al Ceciliei atefanescu nu poate decat sa bucure. E inca o dovada a faptului ca literatura merge mai departe, ca omul nu numai ca e fortat sa faca fata unor probleme noi, dar ca exista si ochii care sa le vada, sa le descrie, sa le faca inteligibile.
Cartea va aparea in cursul anului viitor la editura ProLogos si sunt convins ca va produce explozie. Daca “Generatia 2000” exista si se poate diferentia de tot ce s-a intamplat in literatura pana la ea, vom vedea cu aceasta ocazie. Pentru bunul mers al artei, sper ca da.