Mai în glumă, mai în serios, se spune că un artist, ca să-și vândă opera la prețuri astronomice, trebuie mai întâi să moară. În ultimul deceniu, cei care au izbutit să facă prețurile să decoleze încă din timpul vieții pot fi numărați pe degete. Pe aceștia i-am mai pomenit în bilanțurile noastre: Jeff Koons, Damien Hirst, Richard Prince, Peter Doig… alături de un pluton compact de chinezi (Liu Xiaodong, Zeng Fanghzi etc.). Toți săriți de 40 de ani… Pentru ca Jean-Michel Basquiat să ajungă la prima adjudecare “milionară”, a fost nevoie de o supradoză. Administrată la numai 28 de ani.
Emergenții (termen care vrea să înlocuiască tristul “necunoscuți” sau vagul “tineri”) care vând bine sunt și mai rari. Anul trecut, cele mai ridicate 10 adjudecări ale unor lucrări produse de artiști în viață sub 30 de ani, oscilează între 240.000 și 80.000 de dolari. Plaja este mică și invită la visare doar în comparație, să zicem, cu recordurile înregistrate pe piața de licitații românească, unde cel mai scump tablou (un Tonitza) a atins la finele anului trecut suma de 290.000 de euro (record absolut pe piața noastră internă). Raportate la prețurile care ating sume de zeci de milioane de dolari (pentru clasici), sau la cele de ordinul milioanelor de dolari (pentru clasici în viață), acestea par, în schimb, ridicole.
Încă un detaliu: în acest top 10 al celor mai vânduți artiști sub 30 de ani, primele șase locuri, dimpreună cu locul nouă, sunt ocupate de un singur artist. Vedeta se cheamă Jacob Kassay (absolvent al universității de stat Buffalo în 2005) un pictor de care, până în 2009, nimeni nu auzise. A avut o ascensiune fulgurantă, rod al unui marketing deștept pus la cale de galeria americană Eleven Rivington, care i-a organizat un solo show unde micuțul Jacob și-a vândut toate lucrările (la prețuri până 10.000 USD) înainte ca expoziția să se deschidă oficial. În anul următor, Kassay ajunge la Phillipp’s de Pury (locul 3 ca vânzări în SUA, după Christie’s și Sotheby’s), unde cea mai optimistă estimare pentru lucrarea Untitled 2009 atinge pragul de 8.000 de dolari. Uluitor, tabloul cade sub ciocan la… 70.000 de dolari. Un salt fabulos, care face ca ochii specialiștilor să se fixeze insistent pe tânăr. Se zice că Galeria Pace, interesată să beneficieze de serviciile lui Kassay, a “lucrat” serios la creșterea prețurilor de licitare. Una peste alta, artistul a intrat și la Christie’s și Sotheby’s, unde a realizat vânzări (pentru o singură piesă) de peste 150.000 de dolari.
Stilul lui, un abstracționism venit din zona monocromiilor lui Soulages sau Robert Ryman, se autointitulează “shiny object-ivity” și pune în scenă un soi de oglinzi opace, în fapt tușe alburii aplicate peste canavaua unor plăci argintii, reflectorizante. Contemplarea unui tablou semnat Kassay este și o auto-contemplare (vezi foto 1-4), câtă vreme spectatorul se regăsește proiectat fizic în operă. Facil, desigur, dar miza artistului este în altă parte.
Rămâne de văzut dacă junele meteor va ști să-și mențină și să-și crească cota (sau dacă va fi bine ajutat în acest sens). Piața de artă este capricioasă, încurajează ascensiuni bruște și cauzează căderi dramatice: atunci când Kassay rupea gura târgului la New York, la aceeași vânzare publică o lucrare a lui Damien Hirst nu înregista nici măcar o licitare!!!
Revenind la topul nostru, celelalte trei nume care se cuvin menționate pentru anul 2011 sunt Flore Sigrist (97.495 USD, pentru lucrarea Diptic, 2010) o artistă cu un vocabular care nu este exclusiv abstract, Yu Kao (96.348 USD – Five hundred years of solitude), un plastician cu tentații cartoon și Qing Li (80.340 USD, Find discrepancies No. 9, foto 5).