Ioan Scurtu
Tezaurul României de la Moscova
Note și mărturii desptre activitatea Comisiei Comune româno-ruse (2004-2012)
Editura enciclopedică
În timpul Primului Rǎzboi Mondial autoritǎțile române au decis evacuarea tezaurului Bǎncii Naționale a României și a altor valori în Rusia (stat aliat), care și-a asumat rǎspunderea „în ce privește securitatea transportului, securitatea depozitǎrii, precum și a înapoierii în România”. S-au efectuat douǎ transporturi: primul în decembrie 1916 cu un tren de 17 vagoane, iar al doilea în iulie 1917 cu un tren având 24 de vagoane. În ianuarie 1918, V.I. Lenin, conducǎtorul revoluției bolșevice, a declarat: „Tezaurul României, aflat în pǎstrare la Moscova, se declarǎ intangibil pentru oligarhia românǎ, Puterea sovieticǎ își asumǎ rǎspunderea de a pǎstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român”. Uniunea Sovieticǎ a înapoiat unele pǎrți din aceste valori în 1935 și 1956, dar nu a acceptat o discuție privind restituirea Tezaurului cǎtre statul român. În 2003, printr-o Declarație comunǎ a miniștrilor de Externe ai României și Federației Ruse s-a decis constituirea unei Comisii Comune care sǎ analizeze problemele existente în relațiile româno-ruse, inclusiv problema Tezaurului românesc transportat la Moscova în timpul Primului Rǎzboi Mondial.
Cartea de față nu este una de istorie, în sensul propriu al cuvântului, ci mai curând o relatare a experienței autorului în calitatea sa de copreședinte al Comisiei Comune pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova. Între altele, autorul susține că fostul ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu ar fi boicotat negocierile, iar premierul Emil Boc ar fi scos complet problema Tezaurului românesc confiscat de ruși din Programul său de Guvernare, după alegerile parlamentare din 2008.
Puiu Dumitru Bordeiu
Mișcarea Legionară în Dobrogea anilor 1940-1944 în documente
Editura enciclopedică
Cunvânt-înainte de prof. univ. dr. Marian Cojoc. Lucrarea își propune să contribuie la evidențierea corectă și obiectivă a caracteristicilor legionarismului în regiunea dintre Dunăre și Mare în contextul național și internațional al dramaticei perioade 1940-1944, continuând volumul „Mișcarea Legionară în Dobrogea anilor 1932-1940 în documente” publicat în 1912 la Editura Muntenia din Constanța. Cuprinde 239 de documente care se referă la perioada cuprinsă între căderea regimului monarhiei autoritare (6 septembrie 1940) și înlăturarea regimului antonescian (23 august 1944).
