In tara Barsei, comuna Tarcau Prejmer este vestita pentru biserica sa fortificata, construita in secolul al XIV-lea de Ordinul Cavalerilor Teutoni, al carei altar gotic este cel mai vechi din tara.
Tot aici, crescatoriile de pastravi au o traditie veche de secole. Localnicii spun ca la Prejmer, in secolul al XVII-lea, la fiecare doua case era cate o pastravarie.
De la sfarsitul lui 1999, anul in care a cumparat in zona trei pastravarii si pana in prezent, omul de afaceri Iosif Lengyel a investit aici peste un milion de euro. Inaugurata la sfarsitul saptamanii trecute, fabrica Blapis SA – societate pe actiuni al carei actionar majoritar si administrator este in prezent Lengyel – este dotata cu tehnologie de ultima ora si are o capacitate de prelucrare de o tona de file de pastrav afumat pe zi – o delicatesa numita Forelle Finesse, care in cateva zile va fi lansata in toata tara, prin intermediul retelelor Metro si Selgros.
Pastravul de munte – Salmo Trutta Fario – este considerat la ora actuala podoaba raurilor din Romania. Traieste in apele reci si limpezi de munte si poate atinge la maturitate o greutate de pana la 6 kilograme si 70 de centimetri lungime. De la varsta de 2-3 luni, din luna octombrie si pana in decembrie-ianuarie, daca apa este calda are loc imperecherea pastravilor. Dat fiind faptul ca procentul de supravietuire a puilor rezultati din icrele depuse de o femela este foarte mic, intre 1% si 3%, se recurge insa la cresterea artificiala a pastravilor (salmonicultura), in crescatorii speciale, cum sunt cele de la Tarcau Prejmer, Valea Stanii sau Pistruia.
Norvegienii l-au crezut nebun
Iosif Lengyel spune despre el ca nu face “decat afaceri profitabile”. Pasionat de acvaristica si pescar (“am stat ani la rand prin pastravarii, mai ales la Oituz”), a inceput sa se ocupe de pesti la modul profesionist in anii ’80 si apoi ’90. A deschis un magazin de pesti exotici la Sfantu Gheorghe, unde crestea intensiv specii de pesti foarte sensibile; a facut apoi o pauza, pentru a lucra ca broker de metale si cereale, dar in cele din urma a hotarat sa revina la vechea sa pasiune.Dintre cele trei pastravarii cumparate la Prejmer, doua nu mai erau functionale de 15 si respectiv 25 de ani, astfel ca, in 2000, omul de afaceri a inceput prin a deratiza si a taia copaci.
“Cea de langa sosea, pe care am finalizat-o ca investitie anul trecut, este acum plina ochi de peste; acolo tin lostrita, sturionii, mai multe specii, pentru ca desi acum fac productie si cred ca va fi un business frumos, pasiunea mea ramane cercetarea”, spune Lengyel.
Preocupat in prezent de modalitatile de aclimatizare a somonului in apele din Romania, a comandat icre din Norvegia. “Specialistii norvegieni au ajuns aici inaintea icrelor; erau curiosi sa-l cunoasca pe nebunul care vrea sa faca somon in Romania!”
Opt luni pentru un pastrav
In ultimii ani, mai ales datorita retelelor de cash and carry si supermarketurilor, piata romaneasca s-a dezvoltat destul de bine in ceea ce priveste pastravul, considera Lengyel, in opinia caruia exista o clientela deja formata pentru pastravul proaspat. Ideea lui a fost insa aceea de a prezenta pastravul romanesc sub o alta forma, prelucrat cu tehnologie de ultima ora si asa s-a nascut produsul Forelle Finesse. Fileul de pastrav afumat, rosu precum somonul, cu doar 4-4,5% grasime, este un produs nou, obtinut numai din prelucrarea pestelui viu. Dupa ce pestele intra in rigor mortis, structura carnii se schimba, explica Lengyel, iar pentru cumparator, un indiciu sigur ca s-a prelucrat un peste viu este o pelicula fina de grasime care-i confera carnii o culoare argintie.
O delicatesa pe care pana acum nu si-a permis nimeni sa o importe, fileul de pastrav nu este un produs pe care sa-l folosesti la tocana sau la ciorba, mai spune el. Desi pretul unui produs similar ajunge in strainatate la 30 de euro, pe piata romaneasca va fi lansat la 58.000 de lei portia de file, pretul producatorului, la care se va adauga adaosul comerciantului.
“La ora actuala, in lume se inregistreaza o supraproductie de somon, cea de pastrav este insa in deficit; oamenii vor sa manance peste cu cat mai putina grasime, dar este mult mai complicat sa cresti pastrav decat somon, pentru ca ai nevoie de ape foarte curate”. Adica ape precum cele ale izvoarelor din zona Prejmerului, care, dupa cum precizeaza omul de afaceri, iti ofera posibilitatea de a lucra si pe timpul iernii. “Tocmai de aceea, mie nu-mi trebuie un an si jumatate sau doi pentru a creste un pastrav de 300 de grame; il fac in opt luni”.
In patru ani, pretul pestelui la export s-a dublat
In cele trei pastravarii, Iosif Lengyel are acum 20 de angajati – factorul uman reprezinta o problema in acest domeniu, marturiseste el (“este foarte greu sa strangi o echipa de oameni pasionati, care sa nu-si faca griji pentru ca trebuie sa munceasca si sambata si duminica”), iar in fabrica muncesc deocamdata alte 12 persoane. Numarul acestora se va ridica in curand tot la 20, atunci cand fileul de pastrav somonizat va merge si la export.
“Productia de peste estimata va putea ajunge la 3 milioane de dolari pe an, iar in ceea ce priveste fabrica, in functie de valorificare si de preturile obtinute la export, estimam beneficii importante”, spune Lengyel. Materia prima va proveni, intr-o prima faza, din cele trei pastravarii proprii, cu o capacitate totala de 600 de tone, urmand ca aprovizionarea sa se realizeze si de la alti producatori particulari, in functie de extinderea activitatii.
Deocamdata, pentru primul an de activitate, Blapis vizeaza o productie de 30 de tone de peste pentru piata interna. tinand cont insa ca intentia lui Lengyel este de a exporta in Uniunea Europeana circa 40% din productie, procesul tehnologic al realizarii noului produs respecta normele UE. “Nu am adus nici o noutate, am respectat normele, foarte stricte in cazul unui produs atat de perisabil”, explica Lengyel, in opinia caruia “trebuie sa-i arati consumatorului ca este vorba despre un produs atat de bine protejat in cadrul procesului de fabricatie incat, atunci cand ii va ajunge in farfurie, il va putea manca linistit, sigur ca nu va pati nimic”.
In urma cu doi ani, cand fabrica era in stadiul de proiect, studiile de fezabilitate facute impreuna cu BRD-Groupe Societe Generale, banca care i-a acordat un credit, ii prognozau lui Lengyel o afacere “frumoasa”. De atunci, precizeaza el, pretul pestelui la export s-a dublat, iar tendinta de crestere este de 100%. “Daca ar fi sa facem numai peste congelat, capacitatea fabricii este de 15 tone pe zi si toata productia de pastrav a Romaniei dintr-o luna o putem prelucra in cateva zile; in cazul fileului afumat insa, procesul e mai lung, realizam doar o tona pe zi, pentru ca trebuie incheiat ciclul de afumare, de maturare”.
Incepand cu anii ’90, comertul cu peste in Europa Centrala si de Est a crescut semnificativ, iar numai in 2000, tarile candidate la UE au facut comert cu peste de aproximativ un miliard de dolari. Dintre acestea, Polonia este de departe cel mai mare importator si exportator, urmata de tarile baltice.
In momentul de fata, piata Uniunii Europene este cea mai importanta piata pentru pestele exportat de tarile candidate la UE, iar in ceea ce priveste importurile, Norvegia este cel mai important furnizor. In 2001, cota acesteia din totalul importurilor in Polonia a fost de aproape 40%, ceea ce reprezinta mai mult decat triplul valorii importurilor de la cel de-al doilea furnizor, Rusia. Produsul principal importat de Polonia din Norvegia este heringul. O cota importanta din cantitatea de peste importat nu merge insa pe piata interna, ci catre industria din tarile candidate, pentru procesare in vederea exportului: in Polonia, de pilda, doar 8% din volumul heringului importat este procesat, in timp ce peste 80% din cel exportat este procesat pe plan local.
In momentul in care statele candidate vor deveni membre ale Uniunii Europene, actualul lor regim de tarife vamale pentru peste va fi abolit, ceea ce va insemna liberalizarea completa a comertului cu peste. Pe de alta parte, tarifele ar putea creste considerabil la importurile din state ca Norvegia sau Islanda, unii dintre cei mai importanti parteneri comerciali ai UE din prezent, pentru ca vor fi abolite reglementarile actuale incheiate in cadrul Acordului European pentru Comert Liber (EFTA). In virtutea acestor reglementari, Norvegia si Islanda nu au la ora actuala practic nici o taxa pentru exporturile lor de peste catre toate tarile candidate din Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania.
De cateva saptamani, crescatorii de somon din Norvegia au inundat piata europeana cu somon proaspat, la preturi extrem de scazute, ca urmare a incetarii, la sfarsitul lunii mai, a regimului de pret minim la importul de somon pe piata europeana. In prezent, mai multe companii norvegiene mici si mijlocii au declarat faliment, cele mai multe fiind producatori de somon din regiunile nordice ale tarii. Daca pretul kilogramului de somon nu va creste in scurt timp, putine dintre companiile producatoare norvegiene vor reusi sa supravietuiasca. Pe termen scurt, piata va fi inundata cu peste proaspat si ieftin, dar pe termen lung, intreaga capacitate de productie va fi redusa, iar peisajul industrial se va restructura radical, locul unui numar mare de companii mici fiind luat de cateva mari grupuri internationale. Procesul de concentrare din sector va duce, in cele din urma, la scaderea pe ansamblu a costurilor de productie a somonului si, implicit, la ieftinirea produsului la vanzare; numai ca aceasta e o perspectiva destul de indepartata, iar pana atunci piata va fi dominata de instabilitate.
De cealalta parte a Atlanticului, piata de somon a Statelor Unite se afla acum intr-o situatie mult mai buna decat cea europeana. Dupa ce in iunie preturile scazusera, la inceputul lunii iulie au crescut din nou. Crescatorii chilieni sunt in masura sa faca profituri la nivelurile actuale de preturi, pe fondul unei cereri masive de fileuri de peste proaspat. Pentru primele patru luni ale anului in curs, desi exporturile de somon si de pastrav din Chile au scazut cu mai bine de 30% fata de aceeasi perioada a anului trecut, la 110.000 de tone, veniturile in dolari au crescut cu 25%, la 415 milioane de dolari. Majoritatea companiilor producatoare chiliene apartin unor mari concerne industriale, cu un grad ridicat de concentrare a productiei si costuri mai mici decat au la ora actuala companiile norvegiene. Totusi, multe companii norvegiene opereaza in Chile cu succes, una dintre ele fiind detinuta chiar de statul norvegian.
Cele 50 de pastravarii aflate in patrimoniul Regiei Nationale a Padurilor (RNP) au produs anul trecut circa 700 de tone de pastrav de consum. Conform legii 192/2001, RNP este administrator al fondului de pescuit din apele de munte, care insumeaza 18.000 km de ape curgatoare si 12.000 ha de lacuri naturale si artificiale. Pentru popularea acestor ape naturale de munte au fost produse 4 milioane de icre de pastrav indigen. Procesul de populare a apelor presupune mai multe etape: puietii de pastrav se introduc in toplite special amenajate, intr-o densitate de 7-8 bucati la metrul patrat de luciu de apa, dupa care, toamna, se pescuiesc din toplite si se populeaza apele de munte. Pentru 2003, RNP si-a propus sa produca 5,7 milioane de icre pentru popularea apelor si 730 milioane de tone de pastrav. Investitiile statului in salmonicultura se vor ridica anul acesta la 3,7 miliarde de lei, urmand sa fie construite 400 de cascade podate si 10 ha de toplite. cecilia.stroe@zf.ro