A doua runda a alegerilor pentru presedintia Uniunii Scriitorilor s-a incheiat cu victoria lui Eugen Uricaru. Desi marcat de confruntarea electorala, noul presedinte se declara hotarat sa demareze in cel mai scurt timp un amplu program social, literar si nu in ultimul rand de natura economica.
– Cum vi se par, la cateva zile distanta, alegerile de vinerea trecuta?
– In primul rand, mi s-au parut foarte tensionate. Niciodata nu am inteles de unde atata pasiune, atata consum de energie si risipa de cuvinte nu prea acceptate in dictionarele de politete. Niciodata nu mi-am inchipuit ca este o miza atat de mare in joc; pentru mine, alegerile nu au fost decat o problema de morala, in sensul ca m-am simtit obligat sa candidez pentru a putea continua programele incepute de Laurentiu Ulici, programe la care, desigur, voiam sa adaug lucruri pe care le intrevedeam eu in viitor. De partea cealalta s-a postat un grup care si-a dorit foarte mult ca presedintia Uniunii sa devina aproape o chestiune de interes national. Intotdeauna am considerat ca USR e o organizatie foarte importanta pentru cultura romaneasca si poate sustine eficient cultura scrisa in Romania, poate sa se ingrijeasca de membrii sai si poate deveni un partener la politica generala statului privitoare la imaginea natiunii in contextul tot mai marii tendinte de globalizare sau de intrare in sisteme multinationale. Intotdeauna m-am gandit ca Uniunea trebuie sa-si faca datoria, in masura in care reuseste sa-si gaseasca parteneri interesati de proiectele, de programele pe care ea le propune. Niciodata insa nu m-am gandit ca este un for public, dar, ma rog, s-ar putea sa gresesc eu. Din cauza aceasta, senzatia mea este ca prea multa discutie despre Uniune, facuta, de cele mai multe ori, la nivelul “se spune”, “se aude”, “credem”, i-a adus mari prejudicii la nivelul imaginii.
– Care este in momentul de fata zestrea Uniunii Scriitorilor?
– In 1990, datorita indraznelii, spiritului foarte viu si capacitatii de a intelege ce urmeaza ale lui Mircea Dinescu, Uniunea a reusit sa obtina de la autoritatile de stat o parte din patrimoniul care-i fusese luat, pe diferite motive, in perioada dictaturii. Sigur, nu este vorba de proprietati, ci de cladiri care s-au dat in folosinta. Dar un lucru pe care-l folosesti inseamna o sursa de venit si nu trebuie neaparat sa fii proprietarul acelui lucru, important este sa-l gospodaresti bine. Am obtinut actuala cladire Vernescu si o alta pe care, din bun simt, am restituit-o mostenitorilor printului Ghica. Prima a ramas la Uniune, nefiind insa pusa in valoare, asa incat, pana in ’92-’93, toate fondurile acumulate inainte de Revolutie au disparut. Daca nu produci – orice suma, oricat de mare, se termina. Mai ales ca era si o frenezie a gazetelor – aparusera peste 40 de publicatii ale USR, care implicau mari cheltuieli. S-a intrat, in scurt timp, intr-o criza foarte serioasa – aproape de colaps -, incat nu mai erau bani nici macar pentru platile curente. Dumnezeu i-a dat insa gandul cel bun lui Laurentiu Ulici, care a reusit sa semneze un contract de asociere in participatiune pentru Casa Vernescu. Uniunea si-a putut asigura astfel un venit stabil, din care s-au alimentat si cele 15 reviste pe care le editeaza actualmente si la care nu va renunta.
– Situatia lor care este?
– Financiar, pierd, nu castiga, dar reprezinta un castig spiritual. Ele creeaza o retea culturala in tara, ceea ce este foarte important, mai ales pentru ca ofera posiblitatea autorilor care traiesc in alte zone sa se exprime, sa dea la lumina ceea ce fac. Sunt cateva reviste deosebite in provincie: “Apostrof” la Cluj, “Euphorion” la Sibiu, “Tomis” la Constanta, “Convorbiri literare” la Iasi, ca sa dau doar cateva exemple. Din aceiasi bani de care am amintit – si care nu sunt foarte multi – reusim sa asiguram un program social pentru scriitorii in varsta, care se gasesc intr-o situatie aproape tragica. Acordam ajutor financiar in special celor care au probleme cu sanatatea, dar avem si alte forme, mai discrete, de sustinere. In paralel, am reusit sa castigam cativa parteneri foarte credibili in privinta sponsorizarilor. ai aici trebuie sa spun ca absolut toate premiile acordate scriitorilor au fost sponsorizate. Apoi, am avut cateva manifestari la nivel national si international care au costat foarte multi bani, dar care au insemnat momente foarte importante in viata culturala a tarii, in viata scriitorilor si nu numai. Asta ar fi, in mare, ceea ce s-a petrecut la Uniunea Scriitorilor pana mai ieri.
– Ce se va petrece de acum incolo?
– Dupa aceste alegeri, nu mai sunt sigur pe nimic. Pentru ca, daca in ziare apar articole cu titluri de-o schioapa care spun ca la USR s-a furat, s-au comis faradelegi, ca suntem tampiti, mafioti s.a.m.d., tare ma indoiesc ca o banca importanta, care sponsorizeaza in general pentru a-si face reclama, va mai fi dispusa sa sustina financiar Premiile Uniunii Scriitorilor. De aceea, va trebui s-o luam de la capat, sa convingem, sa spunem ca nu e chiar asa, ca asa suntem noi, latinii, ne infierbantam repede, avem o imaginatie bogata, dar pana la urma ne intoarcem la realitate. Asadar, situatia Uniunii Scriitorilor in momentul de fata e destul de grea.
– Din punct de vedere moral sau financiar?
– In ce priveste relatiile ei cu restul lumii, acestea sunt deteriorate. Eu le-am explicat colegilor mei, la adunarile la care am participat – la unele nu am putut sa particip pentru ca mi s-a interzis -, ca cel mai important capital al Uniunii este prestigiul sau.
– Care sunt primii pasi pe care vi i-ati propus in calitate de presedinte?
– In primul rand, trebuie sa rezolv problema finantarii Premiilor USR, care normal ar fi sa se decerneze in luna iunie. Apoi, voi incerca sa realizez unul dintre punctele programului, sa deschid un economat – un magazin fara adaos comerical – pentru scriitorii cu venituri reduse. Ar urma deschiderea santierului din strada Caderea Bastiliei, unde dorim sa construim o cladire multifunctionala, pentru a o folosi in interesul Uniunii: sa amenajam niste birouri acolo, o librarie si sa putem fie sa inchiriem, fie sa ridicam un hotel care sa contribuie la sporirea veniturilor. Va continua, de asemenea, dialogul cu autoritatile pentru rezolvarea unor probleme foarte importante, cum ar fi sa obtinem TVA-ul zero pe tiparituri sau sa obtinem din fonduri speciale compensatii la pensiile scriitorilor, pentru ca altfel va ramane opera, dar autorul va disparea inainte de vreme. Am reusit sa obtinem, de asemenea, niste promisiuni la cel mai inalt nivel pentru a oferi stipendii de stat scriitorilor mari. Faptul i-ar aseza – de ce nu – pe scriitori la acelasi nivel cu sportivii olimpici. Apoi ar mai fi lucruri mai mici, dar importante, ca de pilda tariful preferential pentru expedierea prin posta a tipariturilor, pentru ca, la noi, fie ca trimiti o lada de cartofi sau niste carti este acelasi lucru. Vrem sa facem cultura si pentru asta trebuie sa pornim de la iesirea ei pe poarta tipografiei. In plus, vrem sa instituim niste burse de studiu la Gura Vaii. Am trimis la UNESCO o cerere de finantare, a fost aprobata, banii inca n-au venit, dar sa speram ca vor veni. Birocratia internationala e uneori mai puternica decat a noastra.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar