Saptămâna trecută, cineva mi-a dat o copie a noului sondaj despre corupție realizat de Avangarde în colaborare cu Universitatea Titu Maiorescu pentru Ministerul Educației. Am fost foarte fericită să primesc date despre corupție și am început să citesc cu multă atenție. Pe măsură ce înaintam în raport, nu am putut să nu îmi amintesc de o prelegere a profesorului Dan Ariely la care am asistat vara trecută în Washington. Dan Ariely este celebru pentru studiile sale în economia comportamentală (behavioral economics), o aripă mai nouă a economiei care încearcă să explice decizii aparent iraționale folosind teorii din psihologie. Prelegerea era pentru promovarea noii sale carți „The Honest Truth about Dishonesty: How We Lie to Everyone — Especially Ourselves“. Dan Ariely a prezentat două exemple din cartea lui, care, cred eu, sunt foarte relevante pentru percepția corupției în România.
Primul exemplu este preluat din „Three Men in a Boat (To Say Nothing of the Dog)“ de Jerome K. Jerome. Povestioara este despre un pescar care nu exagera cu mai mult de 25% numărul de pești prinși. Spunea el că dacă a prins 40 de pesti, se lăuda la cei din jur că a prins 50 de pești. Dar nu ar minți mai mult de atât, pentru că a minți este un păcat.
Al doilea exemplu este despre un băiețel pe nume Jimmy care a furat de la școala un creion. Când tatăl lui Jimmy află ce a făcut, se supără, admonestează verbal copilul, îl pedepsește și îi spune că este foarte dezamăgit de purtarea lui. În final, exasperat, părintele îl întreaba pe copil de ce nu a cerut un creion de acasă, pentru că el ar fi putut lua mai multe creioane de la servicii pentru copil.
Presupun că cele două povestioare par familiare și ați zâmbit un pic. Ele apar în diverse forme în sondajul Avangarde. Conform elevilor din sondaj, nu toate faptele de corupție sunt „un păcat“ așa de mare, 34% din elevi cred ca există o diferență între marea și mica corupție. Întrebați despre diferite acte de corupție, 13% din ei cred ca este foarte grav să apelezi la relații personale ca să angajezi o rudă la stat, 14% că este foarte grav să dai un cadou medicilor să dea mai multă atenție pacientului, 33% că este foarte grav să favorizezi firma unui prieten pentru a obține fraudulos fonduri de la bugetul de stat, 34% că este foarte grav să dai mită polițistului ca să nu întocmească un proces-verbal, 44% că este foarte grav să încasezi mită pentru a trece cu vederea neregulile financiare din funcția de controlor fiscal și 48% că este foarte grav să dai bani unui magistrat ca să claseze un dosar. Deci este în regulă să îți folosești relațiile să angajezi pe cineva și să dai mită medicilor, dar nu este în regulă să dai mită magistraților? Unde se trage linia? De unde devine șpaga „un păcat“, ca să îl citez pe pescarul din poveste? Nu cred că elevii știu să răspundă la această întrebare.
Să trecem la povestioara despre Jimmy. Elevii din sondaj au fost întrebați dacă ar da personal mită în anumite situații și dacă ar sfătui un prieten să facă același lucru în situații similare. Iată câteva exemple edificatoare: 25% din elevi ar da spagă să ia un act mai repede, dar doar 15% ar sfătui un prieten să plătească bani pentru un act. 67% ar da mită unui medic pentru operația unei rude apropiate, dar numai 22% ar sfătui un prieten medic să ia șpagă. 34% din elevi ar da mită să ia un contract bănos, dar numai 9% ar sfătui un prieten care lucrează la un minister să dea unei cunoștiințe un contract de asfaltare cu ministerul pentru o recompensă financiară. Deci, este în regulă să dai personal o șpagă, dar nu este în regulă când altcineva o dă sau o primește? Deci, nu fura Jimmy creioane, că le ia tata de la serviciu!
Pe final, vă mai dau două informații din sondaj care m-au pus pe gânduri: cei mai mulți elevi au raportat că au trăit cel mai important caz de corupție în mediul medical (12% din elevi, comparativ cu 4% în sistemul de educație și cu 2% în poliție). Întrebați în ce domeniu se văd în cinci ani, cei mai mulți dintre elevi se vedeau în sectorul medical (6%, comparativ cu 4% în IT, 3% în sport și 3% în poliție sau armată). Credeți că acești elevi vor să intre în mediul medical pentru a rezolva problema banilor din plic pe care ei înșiși au observat-o? Greu de crezut, considerând că la vârsta de 16-19 ani deja văd corupția în 50 de nuanțe de gri.
Sursa: Studiul Avangarde în colaborare cu Universitatea Titu Maiorescu „Prevenirea corupției în educație prin informare, formare și responsabilizare“ și calculele autoarei
Ioana Petrescu este consilier de stat al primului-ministru, cercetător afiliat la American Enterprise Institute și cadru universitar la Universitatea Maryland, SUA
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 02.10.2013