Asa cum se stie, la propunerea conducerii Uniunii Scriitorilor, anul trecut am initiat Cenaclul Uniunii Scriitorilor, caruia eu insumi i-am dat numele Euridice, in continuitatea si simultaneitatea colectiei de poezie cu acelasi nume, pe care o ingrijesc, de zece ani, la Editura Pontica.
Initial, demarand pe 8 mai 2002 extrem de crispat, am crezut ca cenaclul nu va “prinde” si ca va trebui – de la o saptamana la alta – sa depun mandatul incredintat de Eugen Uricaru fara sa pot finaliza un proiect, aparent utopic, considerat de catre multi colegi fara sorti de izbanda.
Cu toate imprejurarile ostile, m-am indarjit sa perseverez intr-o intreprindere gratuita, cu totul anacronica astazi; in cei aproape doi ani scursi pana acum, nici nu mi-am dat seama cand s-au consumat cele 50 de sedinte ale Cenaclului. Trebuie sa marturisesc sincer ca in nici un caz nu mi-am imaginat ca implicarea in activitatea aceasta ma va confisca intr-atata incat sa-mi consume toate energiile, mai mult decat celelalte angajamente, universitare sau de alta natura.
Dupa doi ani de activitate, ma intreb daca nu cumva am asistat, fara sa ne dam seama, la intalniri, lecturi, controverse, polemici, discutii etc. ce s-ar putea sa constituie, intr-un timp apropiat, oglinda cea mai vie a epocii literare traversate. Pentru a evalua mai exact lucrurile, voi incerca sa punctez cateva dintre “obiectivele” vizate in proiectul Cenaclului.
Primul obiectiv a fost de a-i aduna impreuna pe scriitorii activi din toate generatiile si din toate provinciile literare si de a-i face sa se cunoasca mai bine, convocandu-i la o competitie loiala, din care sa castige cu adevarat literatura romana actuala. Am dorit, apoi, chiar sa-i reimprietenim pe unii scriitori, dupa atatea sciziuni si conflicte violente, reflectand refulari si defulari istorice, explicabile sociologic. Astfel, pana acum, au participat la sarja cenacliera neintrerupta scriitori din diferite promotii (de la Nora Iuga, Irina Mavrodin si Ion Gheorghe, la Zvera Ion, Elena Vladareanu si Adriana Gheorghe). Nu putem sa-i enumeram pe toti aici, dar suntem convinsi ca toti cei care au citit (circa 100) pana in prezent reprezinta o garantie suficienta ca literatura noastra nu se afla in criza de creatie si ca lucreaza intens, cu toate genurile.
Trebuie sa mai spun ca in spatiul cenaclului s-au produs dezbateri scaparatoare in legatura cu cele mai acute probleme, stiluri si idei, intr-un cadrul aplicat strict – de atelier -, sau cu o deschidere mai larga, teoretica si hermeneutica; acestea au capatat, de multe ori, accente polemice apasate, ce s-au rezolvat direct in cenaclu sau au continuat in paginile unor publicatii nationale. Amploarea acestor discutii, in stare sa clarifice multe confuzii estetice/axiologice si sa dezamorseze “focoase” generationale ascunse, se va echivala cu exactitate abia dupa publicarea completa a Dosarului Cenaclului Euridice, din care au aparut pana in prezent doua volume.
Un alt obiectiv al Cenaclului viza incurajarea tinerilor aflati la prima carte si constientizarea directiei spre care se indreapta cautarile lor. Mai trebuie sa adaugam si aspectul formativ propriu-zis, caci, in rama cenaclului, au activat poeti si prozatori despre care se va vorbi. Profit de ocazie spre a-i invita pe scriitorii din toata tara si pe tinerii incepatori sa vina sa citeasca in cenaclu.