În anul 2013, la 28 februarie, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea marelui sculptor român Gheza Vida, unul dintre cei mai importanți artiști ai României postbelice. Din respect pentru cariera și creația artistului, fiica sa, Zoe Vida și ginerele, academicianul clujean Marius Porumb, cu sprijinul primarului Cătălin Cherecheș, au organizat un program omagial la Baia Mare. Dar centenarul se va desfășura pe întreg parcursul acestui an, urmând să fie organizate o serie de evenimente la Cluj, București și la Roma, în Italia. La 21 iunie va fi organizat un Simpozion Național în Aula Academiei Române; în luna septembrie, la Baia Mare, va fi vernisată o expoziție organizată de Muzeul de Artă; la Roma, evenimentul omagial va fi organizat la finalul anului, la Accademia di Romania in Roma, urmând să fie lansat și un album despre marele sculptor, de către Editura Academiei Române.
Vida a început să sculpteze încă din tinerețe, mai întâi personaje din lumea satului maramureșan, sau inspirate din viața minerilor. Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influențat, încă din 1932 frecventând atelierul pictorului Alexandru Ziffer, un remarcabil reprezentatnt al școlii de pictură. Debutul său artistic are loc în 1937 când participă la Expoziția Noii Societăți a pictorilor din Baia Mare. În toamna aceluiași an, Gheza Vida pleacă spre Spania, unde participă, împreună cu alți voluntari români, în Brigăzile Internaționale, la Războiul civil timp de doi ani. În 1939 se refugiază, trecând Pirineii, în Franța. Membrii Brigăzilor Internaționale au fost internați în lagărele de la Saint-Cyprien și Gurs. Vida ilustrează cu desene și linogravuri gazeta săptămânală a lagărului. Traversează toată Europa și se întoarce la Baia Mare abia în 1941. Fiind român și având cetățenie română, a fost atent supravegheat de poliție, fiind de trei ori concentrat în detașamentele de muncă forțată din Ungaria horthystă. În timpul șederii sale la Budapesta urmează cursurile Academiei de Belle-arte (1942-1944).
Revenind după război acasă, Gheza Vida participă în 1946 la Expoziția de artă plastică organizată la Cluj de Raoul Șorban, Emil Cornea și Carol Pleșa. În anul următor este prezent cu lucrări la Salonul de pictură și sculptură al Transilvaniei, organizat din inițiativa lui Virgil Vătășianu, Sándor Szolnay, Raoul Șorban și Lászlo Gyula. În anii următori a partzicpat la numeroase expoziții în țară și în străinătate, a primit titlul de Artist al Poporului, a fost ales vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, i s-a decernat Ordinul Meritul cultural cl. I, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A murit la 11 mai 1980 la Baia Mare.
