Alina Isac Alak
Femeile în jurisprudența islamică
Editura Tritonic
Colecția Studii feministe, coordonată de Oana Băluță.
Experiența orientalismului, prin abstractizarea și reificarea rigidă a doctrinelor si culturilor islamice, a facilitat consacrarea si politizarea unor stereotipuri negative specifice atașate musulmanilor si islamului, conceput ca o tradiție coezivă si unitară. Ulterior, perspectiva istorică, empirică, centrată pe decelarea variabilelor sistemice, functionale, institutionale, culturale ale fenomenului analizat, care a marcat perioada postmodernistă, a reușit să corijeze ințelegerea osificată a normativului in cercetarea societăților musulmane si a doctrinelor islamice. (…) Feminismele islamice contemporane, prezente intr-o varietate de forme si abordari, se raportează critic la traditiile exegetice si jurisprudentiale anterioare, propunând reconstructii egalitariste, benefice ale disciplinelor islamice majore in contextul mentinerii centralitatii surselor textuale clasice, dar îmbogățite și resemnificate prin prioritatea acordată eticii islamice si prin integrarea cercetărilor contemporane din domeniul stiintific, social, economic, politic, psihologic etc. Scopul acestor cercetări feministe dezvoltate in rigorile unui idiom islamic este acela de a facilita procesul de reinterpretare a textului sacru coranic din perspectiva necesităților sociale actuale, a noilor supozitii culturale egalitariste, centrate pe respectarea dreptății sociale și de gen.
„Scopul acestor cercetări feministe dezvoltate în rigorile unui idiom islamic este acela de a facilita procesul de reinterpretare a textului sacru coranic din perspectiva necesităților sociale actuale, a noilor supoziții culturale egalitariste, centrate pe respectarea dreptății sociale și de gen. Un text sacru rămâne universal tocmai prin această deschidere spre o perpetuă resemnificare a sa. Dacă o categorie a feministelor musulmane consideră că funcționalitatea contemporană a jurisprudenței tradiționale poate fi prezervată printr-o utilizare novatoare a categoriilor și scopurilor sale, alte feministe propun o reformă radicală a fundamentelor jurisprudenței islamice, aceste fundamente fiind iremediabil, constitutiv corupte prin întrețeserea inextricabilă cu o serie de supoziții teologice sexiste și misogine.
Pentru a înțelege mai bine cum anume au influențat aceste preconcepții formularea legilor islamice referitoare la femei, în cel de al doilea capitol al acestui volum am prezentat succint câteva opinii relevante ale juriștilor premoderni referitoare la drepturile și obligațiile femeilor musulmane în cadrul familiei, subliniind existența unor diferențe substanțiale, nu doar legate de detalii sau nuanțe, dar și a unor similitudini – manifestate în special la nivelul supozițiilor fondatoare – între verdictele juridice emise de către reprezentanții diverselor școli islamice de jurisprudență. Dintr-o altă perspectivă, am explicat că expunerea unei doctrine juridice islamice specifice și a teoretizărilor ce o definesc nu trebuie niciodată confundată cu descrierea reală a practicilor concrete ale acelei școli sau a vieții femeilor musulmane.”