Am trăit un timp și în aer
sub forma unui cerc străveziuzilele, nopțile treceau foarte ușor
câtă vreme s-a scurs nu mai știu.
După care m-am făcut cerc de pământ,
în urma mea s-au închis porțile
și privesc la cercul de sus tremurând
și mă acoperă greu zilele, nopțile.
Încă puțin și n-o să rămână nimic
jos, printre frunzele căzătoare-n neștire
doar uneori va licări câte-un pic
cercul acela de aer, subțire.
Din volumul Errata și alte texte, editura Eminescu, 1998