Daca secolul 19 a fost influentat de productia de carbune, iar secolul 20 de cea de petrol, specialistii din industria energetica cred ca acest secol va apartine gazelor naturale. Dar, judecånd dupa intensitatea confruntarilor asupra legislatiei care au inceput in Congresul american, acest lucru nu se va intåmpla cu usurinta, scrie The New York Times.

Companiile energetice internationale, administratia Bush si guvernele tarilor cu zacaminte bogate de gaze duc o lupta acerba pentru crearea unei piete globale a gazelor naturale, construita in jurul Statelor Unite – cel mai mare importator mondial. Acestia promoveaza acest tip de combustibil pentru ca exista suficiente rezerve naturale, deoarece polueaza mai putin decÃ¥t petrolul si prin necesitatea unei alternative pentru sustinerea cresterii economice.

Insa, la fel cum in anii 1960 productia de petrol din SUA a inceput sa scada, iar aceasta sursa de energie a inceput sa se epuizeze, SUA se pare ca urmeaza acum acelasi trend si in exploatarile de gaze. Pentru a acoperi cererea, va trebui sa fie importate mari cantitati de gaz, sub forma de gaz lichefiat, care vor fi transportate in tancuri catre coastele americane.

Ca si in cazul titeiului, cele mai insemnate rezerve de gaze naturale sunt descoperite destul de departe fata de pietele mari consumatoare de combustibil, in tari precum Qatar, Iran, Rusia, Angola, Yemen si Algeria. Concurenta pentru proiectele de gaze in aceste zone a dat startul unei competitii frenetice intre companiile internationale de petrol, care cauta solutii pentru satisfacerea cererii de combustibil in statele puternic industrializate.

Aceste ambitii sunt intåmpinate cu o puternica rezistenta in SUA. Oficialii din cåteva state federale unde marile companii energetice intentioneaza sa construiasca terminale pentru receptionarea transporturilor de gaze considera ca se expun pericolului unei explozii catastrofale, accidentale sau puse la cale de teroristi, daca aproba aceste proiecte.

Presedintele Bush, in incercarea de a depasi aceste obiectii, a anexat o legislatie, care se afla momentan in dezbatere in Senat si care ar putea permite guvernului federal sa treaca peste deciziile statelor implicate.

Companiile energetice planuiesc sa construiasca peste 40 de astfel de terminale, pentru care sunt dispuse sa investeasca intre 500 de milioane de dolari si un miliard de dolari, la cåt se estimeaza costurile pentru un astfel de obiectiv. Conflictul aparut are la baza declaratiile unor oameni de stiinta si ale celor care lupta pentru protectia mediului care sustin ca natiunea americana pune prea putin accentul pe imbunatatirea eficientei energetice si pe investitii in alte surse de generare a energiei, inclusiv cele eoliene, biomasa si energie nucleara.

Intre timp, firmele de utilitati care cumpara gaze avertizeaza ca, devenind din ce in ce mai dependente de gazul natural produs in afara, Statele Unite isi asuma un risc similar celui de a depinde de sursele de petrol din tarile instabile din Orientul Mijlociu.

Se preconizeaza ca, påna in anul 2025, gazele naturale vor deveni cel mai important combustibil, depasind carbunele si petrolul. Jucatorii de pe piata pun la bataie peste 100 de miliarde de dolari (80 miliarde de euro) pentru finalizarea unor proiecte in urma carora sa prinda contur o piata globala a gazelor naturale, vitala pentru majorarea contributiei acestei resurse in generarea electricitatii, in industria chimica si chiar pentru propulsarea vehiculelor.

In SUA, gazul natural are o pondere de 24% in consumul energetic total al tarii. Cu rezerve din belsug si mai putin poluante, gazele naturale au cåstigat teren in ultimul deceniu, construindu-se numeroase facilitati pentru exploatare si prelucrare.

Cresterea consumului de gaze are totusi pretul sau. “Ne aflam in acelasi stadiu cu gazele naturale in care ne aflam cu ceva timp in urma cu petrolul”, spune Donald Felsinger, presedintele Sempra Energy din San Diego, companie care intentioneaza sa importe gaze din Rusia pentru Texas, Louisiana si nordul Mexicului. “Rezervele noastre nu mai sunt suficiente, si vom depinde de importuri pentru a tine pasul cu expansiunea consumului”, explica Felsinger.

Pretul gazului natural s-a dublat in Statele Unite in ultimii cinci ani, ceea ce indica in mod clar expunerea la importuri si la riscul unor scumpiri in cazul in care volumele furnizate nu sunt amplificate. Intr-adevar, unii producatori incearca sa actioneze precum un cartel pentru a controla pretul, la fel cum manipula pretul petrolului cu ceva timp in urma Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Eforturile de a importa cantitati mai mari de gaze naturale au declansat deja o disputa politica in California, unde planurile de constructie a unor terminale pentru GNL (gaz natural lichefiat) au stårnit atitudinea ostila a cåtorva politicieni.

Companiile energetice, printre care Chevron si BHP Billiton din Australia, finanteaza actiunile unui grup intitulat Californieni pentru o Sursa Ieftina si Sigura de Energie, pentru a convinge oamenii de avantajele GNL. Actiunea face parte din campania de promovare a necesitatii GNL, de un milion de dolari, initiata de un analist politic republican, Mike Murphy.

Spre deosebire de titei, transportul de gaze naturale din tari indepartate poate fi extrem de periculos si de costisitor. Pentru a trece in starea lichida, gazele trebuie sa fie racite påna la o temperatura de minus 260 de grade Fahrenheit (127 grade Celsius sub zero), actiune ce contracteaza volumul combustibilului de aproape 600 de ori. O data ajuns la destinatie, acesta trebuie sa fie reincalzit inainte de a fi introdus in reteaua de distributie.

Dar gazele naturale au si o serie de avantaje in ceea ce priveste confortul in utilizare si costul. Un baril de petrol se vinde la preturi in jurul a 50 de dolari, in timp ce un volum cubic de 6.000 de picioare (1.500 de metri cubi) de gaz natural, echivalentul energetic al unui baril de petrol, este mult mai ieftin. Chiar daca tara de provenienta este, sa spunem, din Orientul Mijlociu, ajunge probabil sa coste intre 18 si 24 de dolari, potrivit lui Bernard Picchi, senior analist pe probleme energetice la Foresight Research Solutions din New York.

De asemenea, rezervele naturale de gaze, de indata ce au fost identificate alaturi de cele de petrol, par a fi mult mai bogate decåt cele de titei. BP, gigantul energetic din Marea Britanie, a estimat ca resursele globale de gaze naturale pot fi exploatate inca 67 de ani de acum inainte, in conditiile pastrarii nivelului actual al productiei, in comparatie cu cele de petrol care se pare ca se vor epuiza in urmatorii 41 de ani.

In secolul 20 Statele Unite au reprezentat cel mai mare producator mondial de petrol, reusind cu usurinta sa acopere prin productie proprie necesitatile de consum ale industriei. Insa, accelerarea ritmului de crestere al economiei si cresterea numarului de automobile, cantitatea de petrol importata a depasit exporturile pe care le-a facut dupa cel de-al doilea razboi mondial. In anul 1973, un embargou al arabilor a aruncat pretul petrolului la cotatii foarte ridicate, cu toate ca importurile de petrol aveau o pondere de doar 36% in consumul intern de petrol. Acum procentajul importurilor s-a apropiat de 60%.

Ca si in situatia petrolului, productia de gaze naturale a americanilor nu mai este suficienta pentru a acoperi cererea interna. Gradul de dependenta de combustibilul gazeifer a crescut dupa ce companiile producatoare de electricitate au proiectat mai mult de 90% din generatoarele construite in anii 1990 sa functioneze cu gaze naturale.

Cererea puternica de gaz natural nu se gaseste numai in Statele Unite, ci si in economiile cu un ritm rapid de crestere economica, indeosebi China si India, care sunt gata sa liciteze pentru a-si asigura resursele. Se preconizeaza ca Statele Unite vor constitui cea mai importanta piata de desfacere pentru combustibilii GNL, estimåndu-se ca påna in anul 2015 importurile vor reprezenta 20% din consumul total de gaze din SUA. In acest moment importurile de GNL reprezinta numai 2% din consumul total. Inainte ca acest fapt sa se produca, Statele Unite va trebui sa isi construiasca infrastructura de terminale care sa permita receptionarea unui asemenea volum de GNL.

Astfel ca multe companii au privit cu interes in luna martie cånd o companie mica din Houston, Excelerate Energy, a finalizat pentru prima data in ultimii 20 de ani un asemenea proiect in SUA, construind un terminal pe coasta statului Louisiana, in oraselul Cameron. Noul terminal a fost bine primit de comunitatea locala, fiind perceput ca o noua sursa de locuri de munca.

Cu toate acestea, persista inca o serie de prejudecati in legatura cu realizarea acestor proiecte. Intr-un raport intocmit in luna mai, procurorul general al statului Rhode Island, Richard Clarke, arata ca grupurile teroriste pot ataca fara prea multe dificultati un port GNL sau un tanc gazeifer, putånd provoca efecte catastrofale.

Intre timp, guvernele straine care spera sa isi extinda activitatile comerciale cu GNL cu SUA investesc in societati mixte pentru ridicarea de noi terminale. Un furnizor din vestul Africii, Angola, a cumparat o parte din societatea in joint-venture GulfLNG Clean Energy, care intentioneaza sa cladeasca un port in Mississippi.

Se preconizeaza ca statul Qatar va deveni cel mai mare exportator de GNL in urmatorii zece ani. Qatarul si alte state cu rezerve bogate de gaze naturale, printre care Iran, Egipt, Nigeria si Venezuela, s-au intålnit in luna aprilie pentru a discuta despre modalitatile prin care pot pastra un pret satisfacator de mare pentru GNL. Grupul, denumit Forumul Tarilor Exportatoare de Gaze (GECF), se afla inca in faza de definire si, pentru moment, nu este capabil sa se modeleze dupa structura OPEC, dar membrii au cazut de acord referitor la locatia sediului, care urmeaza sa fie infiintat in Doha, Qatar.

Daniel Yergin, analist al industriei energetice si autorul cartii “The Prize” (“Premiul”), care prezinta o istorie a explorarilor de rezerve de titei din ultimul secol, crede ca va fi dificil pentru un asemenea cartel al producatorilor de gaze sa intre in functiune in urmatorii cÃ¥tiva ani, deoarece, argumenteaza el, producatorii de GNL vor concura intre ei pentru a-si asigura accesul pe piata si se vor bizui intr-o mare masura pe companiile energetice din Vest pentru a scadea din riscul ridicat atasat proiectelor GNL, care implica investitii de miliarde de dolari.

Anul trecut importurile de GNL receptionate de terminalele din SUA s-au majorat cu 29%, iar pentru urmatorii zece ani se estimeaza o accelerare a ratei de crestere a importurilor de GNL. marius.anton@zf.ro