Cetateanul universal (II)

“Am cheltuit pentru expeditia in Alaska 8.000 de dolari – un apartament cu doua camere pe vremea aia -, toti banii banii mei stransi cu carca”, isi aminteste Serban Georgescu. Dupa aceasta experienta, revenit la PRO TV, se gandeste sa combine meseria lui cu expeditiile, facand filme documentare.
La PRO TV il cunoaste pe BOSE – o alta intalnire fundamentala. Se imprietenesc si formeaza un cuplu profesional care va dura pana la plecarea definitiva a lui Bose in 2006. “Bose a fost singurul regizor care nu-mi spunea ce sa fac la montaj. El imi dadea secventa si ma lasa sa montez, sa gasesc solutii, sa fiu responsabil, sa-mi asum ceea ce fac”. Eu cred ca Bose si Serban au revolutionat in Romania modul de a crea imagine de televiziune. “Dar n-am fi reusit sa impunem asta daca nu exista PRO TV-ul”, spune el. PRO TV le-a dat mijloacele si vehiculul media pentru a-si demonstra talentul.
Am petrecut multe nopti in studioul de montaj cu Bose si Serban. Era o atmosfera extraordinara, nu simteam oboseala, nici trecerea timpului, lucram din plin, cu sentimentul acela special ca ne aflam pe drumul cel bun.
Serban a lucrat la PRO TV pana in 1998, apoi intre 1998 si 1999, tot impreuna cu Bose, s-a implicat in relansarea Prima TV. In 1999, Serban isi infiinteaza propria firma – un studio de productie video. Incepe sa realizeze filmele calatoriilor sale. Pleaca in expeditii aproape in fiecare an: 1998 – Kilimandjaro si Mount Kenya (Africa), 1999 – Raliul Tunisiei (Sahara), 2000 – traverseaza Bolivia, Peru si Ecuadorul si escaladeaza muntii Cotopaxi si Ilimani. In anul 2002, se antreneaza intens in Muntii Alpi, pentru expeditia pe Everest. Iar in 2003 face parte din prima echipa romaneasca – condusa de David Neacsu – in Himalaya. In 2004 strabate cursul Amazonului in amonte pana la izvoarele sale de la granita cu Brazilia.
Serban si-a jurat odata, demult, ca nu se va intoarce in acelasi loc de doua ori. Insa destinul avea sa-i arate ca locul sau este in Peru, tara in care a revenit pana acum de trei ori. “E ceva ciudat, ma simt acolo ca acasa. Ma asez pe scaun in restaurant asa cum ma asez la mine acasa in bucatarie. Ma plimb pe strazile din Lima si Cuzco de parca as mai fi trait intr-o viata anterioara acolo”. A cautat tribul MACHINGUENGA – care traieste in jungla peruana, la est de Cuzco -, trib despre care a scris Llosa in Povestasul.
“Niste oameni minunati, n-am ce sa spun mai mult. Eu i-am adoptat pe ei si ei pe mine. Le-am facut rost de niste pompe pentru irigatii”.
L-am intrebat pe Serban care a fost cel mai mare obstacol in toata aceasta odisee a lui.
“Mai greu decat sa urci pe Everest, decat sa strabati jungla Amazonului sau sa traversezi Alaska este sa-ti faci o firma cinstita in Romania, s-o faci sa mearga bine, sa-ti platesti oamenii, sa faci profit, sa produci lucruri de calitate platindu-ti taxele catre un stat corupt si birocrat, care-si bate joc de tine. Adica s-o pornesti de la zero si sa ai performante fara pile, spagi, hotie, cumetrii, jocuri politice si smecherii. Si dupa toate astea, sa nu conteze, sa nu ti se arate respect”.
O vreme, Serban a fost mandru sa puna steagul Romaniei pe varfurile de munte pe care le urca. “Acum nu-mi mai pasa, ma consider CET~TEAN UNIVERSAL. Au reusit sa-mi starpeasca bucuria de a fi roman. Nu pot sa fiu contemporan cu ce se intampla acum in Romania. Ma mai simt roman doar in masura in care au existat candva un Brancusi, un Enescu… La noi, libertatea ne-a dat dreptul de a alege, de a spune nu, dar… atat, pentru ca mai departe nu se mai intampla nimic. Democratia asta romaneasca aplatizeaza si creste o societate de imbecili. Nu mai naste eroi, modele, elite, povesti adevarate. Totul e mediocritate. Montez acum un documentar despre monarhia romana si tot nu incetez sa ma minunez: culmea ironiei, cel mai mare roman a fost un neamt, Regele Carol I”.
Cum se vede peste zece ani?
“Locuind in Peru, dar calatorind, scriind carti, facand documentare si foarte aproape de tribul Machinguenga”.