Intre altele, moartea lui Stalin a adus in discutie si reluarea negocierilor in chestiunea germana, de pe platforma ofertei de unificare, in schimbul garantiilor de neutralitate, consemnate intr-un tratat definitiv de pace.
Memorandumurile pregatite de ministerul de externe sovietic in a doua jumatate a lunii aprilie 1953 sugerau desfasurarea in teritoriile germane a unui plebiscit care sa decida formarea unui guvern pan-german provizoriu, numit de parlamentele celor doua state germane. Atributiile acestui guvern ar fi fost elaborarea legii electorale si organizarea alegerilor, precum si reprezentarea Germaniei la negocierile cvadripartite pentru incheierea tratatului de pace. Dupa formarea sa, cele patru puteri ar fi urmat sa-si retraga trupele simultan. Se prevedeau, de asemenea, desfiintarea Comisiei Sovietice de Control si inlocuirea acesteia cu o ambasada, reintoarcerea prizonierilor germani de razboi, returnarea catre RDG a tuturor intreprinderilor detinute de sovietici in Germania, reducerea platii reparatiilor de razboi cu 50%, precum si invitarea unei delegatii guvernamentale est-germane la Moscova.
Detalii referitoare la ultimele doua puncte ale acestui set de masuri le regasim in versiunea din 4 mai 1953 a acestor memorandumuri, pe care Molotov a inaintat-o lui Malenkov in vederea discutarii sale in sesiunea din 5 mai a Prezidiului sovietic: reparatiile din Germania Rasariteana urmau initial (1953-1955) sa fie “inghetate” la nivelul anului 1953, pentru ca, din 1956, ele sa fie desfiintate cu totul; iar vizita de stat oficiala a delegatiei est-germane era programata pentru luna iunie.
“Noul curs” al politicii externe sovietice poststaliniste intra in flagranta contradictie cu vadita deteriorare a situatiei economico-sociale si innasprirea regimului politic din RDG. Catre mijlocul lunii mai, cel mai probabil din cauza rapoartelor tot mai critice la adresa situatiei din RDG si a modului in care PSUG intelegea sa faca fata acesteia, inaintate de reprezentantii comunitatii informative sovietice, atitudinea autoritatilor sovietice a cunoscut o modificare sensibila. Raportul redactat de trei reprezentanti de frunte ai oficialitatilor sovietice din Germania – seful Comisiei Sovietice de Control, Pavel Chuikov, adjunctul consilierului politic al Comisiei, Pavel Iudin si seful misiunii sovietice, Ivan Ilichev – si inaintat nu ministrului de Externe Molotov (incremenit intr-un proiect de tip traditional pentru Germania), ci premierului Malenkov, critica in termeni duri modalitatile de implementare a “constructiei accelerate a socialismului” in RDG. De aici si pana la socanta propunere, de la finele lunii mai, a lui Lavrenti Beria, ministru de interne si prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri, de creare a unei Germanii unificate si neutre, ca solutie la criza est-germana si potential viitor factor de echilibru in raporturile Est-Vest, n-a mai fost decat un pas.