Discutiile maraton pentru liberalizarea comertului modial, cunoscute sub numele de “Runda de la Doha”, au esuat marti, dupa neintelegerile dintre China, India si Statele Unite cu privire la regulile de import asupra produselor agricole.
India si China au cerut o clauza de “salvgardare” care sa le permita sa creasca tarifele vamale la produse cheie precum bumbac, zahar si orez, in cazul in care are loc o crestere exploziva a importurilor. Cele doua tari nu s-au inteles cu SUA cu privire la pragul maxim al importurilor care sa permita activarea acestei clauze.
Statele Unite doreau ca acesta sa fie de 40%, pe cand China si India voiau un prag mult mai mic, de 10 procente, relateaza The Wall Street Journal in editia electronica de ieri.
Runda de la Doha a inceput in anul 2001, avand drept principal scop remedierea inegalitatilor din lume, astfel incat tarile in curs de dezvoltare sa beneficieze de un comert mai liber, prin micsorarea barierelor comerciale.
Esecul discutiilor, care au inceput in anul 2001, este un adevarat dus rece pentru Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), autoritatea care rezolva disputele dintre tari, dar si pentru Washington si Bruxelles, vocile cele mai importante de la masa discutiilor pana acum, cand tarile emergente precum Brazilia, India si China le-au umbrit. “Acesta este un esec dureros si un pas inapoi pentru economia globala intr-un moment in care chiar e nevoie de stiri bune”, a declarat comisarul european pentru comert, Peter Mandelson, adaugand ca tarile emergente vor avea cel mai mult de suferit.
“Consecintele vor cadea disproportionat pe cei care sunt cei mai vulnerabili din economia globala, cei care au nevoie de o sansa, cele mai multe oportunitati de la o runda de negocieri comerciale”, a mai spus comisarul.
“Cineva de pe alta planeta, daca ar veni, nu ar putea sa creada ca, dupa cat progres am facut, nu am reusit sa ajungem la un acord”, a declarat ministrul de externe brazilian Celso Amorim.
Cu toate acestea, seful OMC, Pascal Lamy, a declarat ca doreste reinceperea cat mai rapida a discutiilor si ca nu va renunta.
Rezultatul negativ al discutiilor care au avut loc la Geneva, chiar daca nu va avea un efect imediat asupra comertului, va intari sentimentul protectionist, va incuraja la tratate bilaterale -precum cel incheiat anul acesta intre Coreea de Sud si SUA – si va naste intrebari cu privire la modul in care lumea a tratat subiecte delicate, precum incalzirea globala.
Expertii in comert care au urmarit runda de negocieri au declarat ca aceasta a avut un handicap mare, si anume “niciunul dintre participantii cheie nu a avut mult de castigat astfel incat sa faca un sacrificiu foarte mare pentru populatia sceptica de acasa”, este de parere William J. Bernstein, autor al cartii “A Splendid Exchange: How Trade Shaped the World”.
De asemenea, economistii au pareri diferite cu privire la potentialul beneficiu al Rundei de la Doha. Estimarile castigurilor economice, al unui acord al discutiilor variaza de la 4 la 100 de miliarde de dolari. Avand in vedere extinderea rapida a comertului global la 13,6 mii de miliarde de dolari anul trecut, de la 7,6 mii de miliarde de dolari acum cinci ani, cea mai mare pierdere a Rundei de la Doha “nu este o problema de piata”, este de parere Julian Callow, economist la banca Barclays Capital din Londra.
Neajungerea la un compromis a starnit reactii dure in randul tarilor asiatice. China a invinuit ieri tarile vestice “egoiste”, in timp ce Japonia a acuzat Beijingul si New Delhi ca nu
si-au asumat o mai mare responsabilitate in cadrul OMC.
Agentia chineza de stat Xinhua (China Noua) a relatat ca esecul s-a datorat SUA si UE, deoarece nu au dorit sa micsoreze subventiile mari pe care le acorda fermierilor.
Reprezentantii industriei braziliene au declarat ca responsabilitatea pentru neajungerea la un acord trebuie asumata in egala masura de SUA, UE, India si Brazilia.
Pe de alta parte, Statele Unite au acuzat China si India ca sunt prea protectioniste cu fermierii lor si nu fac destul pentru a-si deschise pietele, reprezentanta tarii, Susan Schwab, calificand atitudinea celor doua state drept un “protectionism exagerat”.