Dincolo de interfața spectaculoasă cu care China impresionează în ultimii ani – kilometrii de autostrăzi moderne, zgârie-norii Shanghai-ului, trenurile de mare viteză sau numeroasele aeroporturi, nu mai este o noutate pentru nimeni nici puterea sa economică cu care a reușit să pătrundă pe piețele externe, inclusiv în marile state europene.
Dacă până nu de mult chinezii erau recunoscuți pentru mâna de lucru foarte ieftină, azi vorbim deja de mari investiții în sectorul energetic, sau mai mult, în cel bancar în țări precum Germania.
Nu aș insista pe disputele comerciale și noile reglementări legislative privind taxele impuse pentru anumite produse, pe care le cunoașteți deja. Interesul liderilor europeni este însă ca țările lor sã dezvolte relații cu Gigantul Asiatic, dar totuși să nu iasă “șifonați” la final. După Rusia, prima țară membră UE care a stabilit un parteneriat strategic cu China a fost Franța.
Dacă e să citez dintr-un recent raport realizat de un think-thank din Bruxelles, “Din punctual de vedere al UE, China este văzută tot mai mult ca un partener în afaceri internaționale”, spunea Viorel Isticioaia-Budura, Director General pentru Asia la Serviciul European de Acțiune Externă (corpul diplomatic al Uniunii Europene). “UE, ca entitate colectivă, ca un actor internațional, într-adevăr înțelege multe dintre provocările cu care națiunile din Asia se confruntă acum, inclusiv China”, completa Isticioaia-Budura. Acesta explica faptul că “pentru a asigura cooperarea, China ar trebui să includă pe agenda sa portofolii precum clima, cultura sau infrastructura în relațiile sale bilaterale”. China este conștientă de faptul că trebuie să lucreze cu Europa și alți parteneri, mai degrabă decât să focalizeze eforturile sale pentru a dezvolta o “relație de mare putere”, după cum foarte bine sublinia raportul.
Ca lider european, cu ceva timp în urmă, Dacian Cioloș declara: “Sectorul agriculturii este esențial atât pentru China, cât și pentru Uniunea Europeană. Acest plan de cooperare reprezintă un pas înainte în angajamentul nostru de a conlucra în vederea gestionării provocărilor comune. Putem răspunde acestor provocări prin stabilirea unor relații în domeniu mai puternice și mai apropiate, atât la nivel internațional, cât și bilateral, prin intermediul unor acțiuni și proiecte de colaborare concrete”.
Întrebările rămân cu privire la direcția politicii externe a Chinei, odată cu instalarea noii conduceri. Mulți se întreabă dacă relația Beijingului cu Statele Unite se va dezvolta într-un parteneriat privilegiat “G2”, sau o confruntare peste conflicte de interese din Pacific, dar evident la fel de important este, și care va urma să fie relația Chinei cu Europa?
Grupul țărilor energente, format din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, și-au redus semnificativ în ultimul an rezervele financiare în euro, nemulțumite de evenimentele actuale. Astfel, procentul de 24%, este la cel mai scăzut nivel înregistrat din 2002 încoace. În cadrul recentului Summit din Africa de Sud, Jacob Zuma, președintele țării gazdă spunea: “Nu cu mult timp în urmă, am discutat despre formarea unei bănci de dezvoltare… În prezent suntem pregătiți de lansarea acesteia”. S-au făcut chiar speculații că cele cinci state doresc să aibă o monedă proprie care, având în vedere că în prezent BRICS reprezintă 40% din populația lumii și o putere economică, cu o cincime din PIB-ul mondial, ar avea mari șanse să concureze cu dolarul american și cu moneda euro.
Anul acesta, la începutul lunii mai, cea mai mare firmă de avocatură a Chinei își deschidea porțile și în Bruxelles, pentru a putea reprezenta cât mai bine interesele clienților săi implicați în actele ce se “joacă” pe scena europeană.
La aproape 65 de ani de relații diplomatice între România și China, premierul român Victor Ponta declara recent că își dorește un parteneriat strategic, ce vizează colaborarea politică, evident cea economică care este cea de substanță, dar și culturală, în sectorul educației, precum și în alte domenii.
Dan LUCA este directorul Rețelei Europene EurActiv și profesor la universități din Bruxelles, Gorizia (Italia), București (SNSPA) și Cluj-Napoca.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.