Secretarul Trezoreriei americane Timothy Geithner și-a îndemnat omologii din Europa, Canada și Japonia să ia parte la eforturile de a convinge China să permită aprecierea monedei sale locale, yuanul, un factor crucial în corectarea dezechilibrelor comerciale care amenință procesul de redresare a economiei mondiale, scrie The New York Times.
Totuși, recenta reuniune anuală a FMI s-a încheiat cu declarații moderate în care se făcea referire indirectă la tensiunile de ordin monetar existente la nivel mondial.
Situația indică dificultatea asigurării unei cooperări economice la nivel internațional la doi ani după declanșarea crizei financiare.
Mai presus de orice, spun oficialii, criza a schimbat polul de influență de la cele mai bogate puteri către Asia și America Latină, ale căror economii au făcut față crizei mult mai bine decât cele din Statele Unite, Europa și Japonia.
“Acesta este sfârșitul unui model în care șapte economii avansate pot lua decizii pentru întreaga lume, fără țările emergente. Ne place sau nu, trebuie să acceptăm acest lucru”, a declarat un oficial european.
Dezbaterea referitoare la evaluarea monedelor este crucială. Liderii mondiali sunt de acord că pentru ca economia mondială să fie mai stabilă, dezechilibrele dintre țări creditoare precum China și Germania și țări debitoare ca Statele Unite și Marea Britanie să fie eliminate. Acest lucru va contribui la crearea de locuri de muncă în Statele Unite și la reducerea amenințării inflației și creșterilor artificiale ale valorii activelor în China.
Noua situație a afectat cel mai vizibil Statele Unite, care fac cele mai mari presiuni în scopul modificării poziției Chinei. În general, europenii au o atitudine mai moderată cu privire la China.
Există mai multe motive pentru care nu s-a ajuns până acum la o poziție unificată privitoare la problema monedei chineze.
În primul rând, China a reușit să respingă criticile privitoare la politicile sale monetare angajându-se la un ritm gradual de apreciere a monedei și atrăgând atenția asupra altor surse ale dezechilibrelor mondiale.
În al doilea rând, cea mai dificilă parte a crizei a trecut și multe țări sunt acum mai preocupate de propriile economii.
Ceea ce complică situația este disputa dintre Statele Unite și Europa cu privire la modificarea reprezentării în cadrul FMI, Statele Unite dorind ca statele emergente să aibă o reprezentare sporită și prin urmare și o responsabilitate mai mare, în timp ce Europa ezită să renunțe la o parte din pozițiile deținute.
În plus, din perspectiva multor țări, Statele Unite nu se mai bucură de suficientă influență pentru a creiona politica mondială. În cadrul unui discurs recent, Geithner a acuzat China de declanșarea unui ciclu de “nonapreciere competitivă”, în care țările blochează aprecierea monedelor locale pentru a-și sprijini exportatorii. Economiștii au avertizat că acest tip de politică poate duce la un război monetar distructiv. Alți oficiali și-au exprimat temerile că Statele Unite contribuie la rândul lor la dezechilibrul monetar: banca centrală a adoptat o politică monetară expansionistă și a contribuit la devalorizarea dolarului în raport cu alte monede.
Edwin M. Truman, fost oficial al Fed, a declarat că deși Europa și Japonia vor ca yuanul să se aprecieze, acestea nu vor ca “dolarul să se deprecieze în paralel”.
În cadrul strategiei adoptate, Statele Unite susțin că China va avea, de asemenea, de câștigat de pe urma aprecierii yuanului.
Conform multor economiști, s-ar reduce riscul inflației și al bulelor de active, iar creșterea ar fi reorientată dinspre exporturi și zone de coastă către cerere internă și regiuni rurale sărace ce au nevoie de dezvoltare.
James D. Wolfensohn, fost președinte al Băncii Mondiale, arată că fiecare tabără are dreptate. “China trebuie să-și mențină economia pe creștere și are dreptate spunând că nu va permite altora să-i conducă economia, iar pe de altă parte, noi avem dreptate spunând că China ar trebui să suporte o parte a poverii și să dea dovadă de oarecare leadership”.