Nicolae Iorga
Istoria românilor în chipuri și icoane
Editura Humanitas
Cu o introducere de Andrei Pippidi. Colecția Vintage. “Când, răspunzând invitației unui aristocratic grup feminin – scrie Andrei Pippidi -, N. Iorga a ținut cea dintâi dintre conferințele care se retipăresc aici, istoricul avea numai 33 de ani. De ce totuși cartea apărută în 1905 își păstrează încă atracția pentru cititorii succesivelor generații, aflate la o mare distanță, nu numai cronologică, ci și psihologică față de începutul de veac? Explicația se găsește, cred, atât în vigoarea stilului, cât și în vitalitatea intelectuală a unei reconstituiri prin care istoria românească, nici plăsmuire a imaginației, nici schemă stearpă și rigidă, mărturisește despre zbuciumul ființei omenești dintotdeauna și despre rosturile veșnice ale poporului nostru. (…) Pentru a face accesibilă istoria, N. Iorga recurge la afectivitate. Popularitatea pe care istoricul a avut-o, incomparabilă în vremea sa și chiar până astăzi, se explică și prin apelul la sensibilitatea cititorului. E reconfortant să ne întoarcem la paginile lui Iorga, inspirate de o atât de sinceră generozitate, încât izbutesc să ne convingă că, măcar pentru generația lui, sentimentul fraternității n-a fost o iluzie deșartă. Le vom citi, astăzi și oricând vom redeschide cartea, cu nădejdea că resursele pe care ar trebui să le căutăm fiecare în noi se vor dezmorți la dogoarea cuvântului de credință al lui Nicolae Iorga.”
Prin urmare, inițial, subiectele și materialele au fost “conferințe academice” susținute de tânărul autor la Societatea Femeilor Române din București, ulterior reunite în 3 volume și publicate în 1905 – 1906. Ediția a II-a a fost tipărită în 1921, Editura Ramuri, Craiova. După mai bine de un secol, cartea apare acum, reeditată într-o excelentă ediție grafică.
N. Iorga a prezentat direcții generale de evoluție ale românilor în trecut, exclusiv politico – diplomatico – militare: instituția domniei și a doamnelor țării; îmbrăcăminte; construcții: locuințe, biserici, mânăstiri; instituția boierimii române; farmacia; hotarul românesc; viața socială; viața sufletească; călătorii interne și externe; pictura și sculptura; negoțul; meșteșugurile; bani și unități de măsură; târguri și orașe în trecut. Cartea este, așadar, o istorie a românilor prin aspectele și evoluțiile particulare neglijate sau necunoscute cercetării istorice de acum o sută de ani, având cel puțin o dublă misiune, în concepția lui Iorga: să completeze istoria generală a românilor, văzută și concepută cromatic multi-secvențial, într-un tablou general bine închegat; să popularizeze această istorie-puzzle în rândul românilor receptori, dar și făuritori ai propriului lor trecut.