Christopher Wool, de la „sex” și „luv” la „fear”

Pe la începutul anilor 80, când i se auzea prima oară numele pe scena pieței de artă, Christopher Wool (născut în 1955) practica un soi de neopop în spirit decorativ, cu pattern-uri monocrome aplicate pe mari suprafețe albe.

La un moment dat, mergând pe străzile New York-ului, a zărit o mașină albă, nou-nouță, pe care niște grafferi (nu, printre ei nu era Basquiat, pentru că, la vremea aceea, haitianul cocheta demult cu gloria și avea atelierul personal) pictaseră cu spray cuvintele “sex” și “luv”, violând artistic o proprietate. Sub semnul unei inspirații subite, dl Wool a realizat un viol de gradul doi, furând esența imaginii din stradă și mutând-o în pânzele sale. O bună bucată de vreme a trântit pe panouri albe compoziții picturale din litere. Exclusiv din litere. Au rezultat lucrări cărora, dacă le știi titlul, le poți repede compune în minte și înfățișarea plastică: “Run Dog Run”, “Sell the House, Sell the Car, Sell the Kids” (foto 2) sau mult comentatul “Fear” (foto 1). De fapt, cele mai multe duc tautologia cu miros de profunzime până în pânzele (sale) albe: “The harder you look the harder you look” (“Cu cât te uiți mai bine, cu atât te uiți mai bine”, foto 3). Glorificat pe dată ca “mare înnoitor”, ca agent numărul unu al schimbării în aria unei picturi care, după perioada eroică, își epuizase resursele, Wool bate litera cât e caldă și își consolidează prestigiul. În anii 90, își diversifică universul, recurge la multiple alte referințe din spațiul muzicii sau filmului și, finalmente, ajunge la expresia all-over, abstractă și minimalist-prentețioasă (foto 4-5), de o factură cert mai seducătoare (în opinia mea) decât drippings-urile lui Jackson Pollock. Începând cu 1998, debarcă pe simezele de la Museum of Contemporary Art din Los Angeles, la Carnegie Museum of Art din Pittsburgh sau la Kunsthalle Basel din Elveția. Prima vânzare milionară, în anul 2000, a fost urmarea firească a acestei evoluții spectaculoase. Făcând parte din generația SoHo a anilor 80, alături de Jeff Koons, Haim Steinbach sau Robert Gober, artistul nostru (actualmente reprezentat de galeria mogulului Gagosian, ca și Cy Twombly) a cunoscut o zâmbitoare creștere de cotă de 321% în ultimul deceniu. Vârfurile pentru o singură lucrare, înregistrate la licitații publice, au fost atinse în 2004 (1,5 milioane euro), 2006 (circa 3 milioane) și la începutul lui 2008 (cu aproape 4,2 milioane de euro). În intervalul 2008-2009, cifra totală generată de tablourile sale a fost amputată cu circa 2/3, dar și-a reveni uluitor în 2010, cu o sumă totală de 5,8 milioane de euro. 2010 a fost și anul recordului personal al artistului – e vorba despre lucrarea “Blue Fool” (foto 6), vândută, pe 11 mai, cu 4,4 milioane de euro, la Christie’s New York. O versiune alb-negru a lui “Fool”, cu aceeași dată de fabricație și aceleași dimensiuni, era vândută la Christie’s NY cu 440.000 de euro (echivalent). Adică, în materie de preț, cu un zero mai puțin decât varianta albastră, adjudecată anul trecut. Iar în materie de substanță, tot cu două zerouri, cele din mijlocul cuvântului FOOL. DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universității București, Facultatea de filologie, secția română-portugheză. Redactor principal (și, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor și art-director la diverse publicații din țară. A semnat mai multe volume de traduceri și un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminică.