Era in februarie 1972, aveam douazeci si patru de ani si
lucram ca redactor la revista “Tomis” din Constanta. In martie urma
sa plec in armata. Ca redactor al revistei “Tomis”, am fost cooptat
intr-un grup de scriitori si activisti care avea “sarcina” sa
participe la o intâlnire cu cititorii intr-un sat (nu-mi aduc
aminte numele satului; fiind originar din Bucovina, toponimele din
Dobrogea mi s-au parut intotdeauna ciudate si greu de memorat:
Topraisar, Cobadin etc.). Intâlnirea facea parte din programul
“Luna cartii la sate”. Intr-o dimineata geroasa, ne-am suit
cu totii intr-un microbuz de la “gospodaria de partid” si “ne-am
deplasat” in comuna in cauza. Ne-am oprit intâi la primarie
(“consiliul comunal”) unde am fost primiti cu tuica fiarta. Apoi
ne-am mutat la caminul cultural, intr-o sala neincalzita, in care
se vedeau aburii respiratiei iesindu-ne din gura la fiecare cuvânt
rostit. Scriitorii din grup erau un poet excentric, autor al unor
versuri alambicate si ininteligibile, pline de cuvinte scrise cu
majuscule si un prozator ambitios, cu mult temperament, atras de
analiza psihologica (amândoi – scriitori lipsiti de cine stie ce
talent, dar oameni pitoresti si placuti – nu mai sunt azi in
viata). Eu, in calitate de tânar critic literar, trebuia sa-i
prezint publicului. Am luat loc toti trei la “prezidiu”, flancati
de un activist de la sectia de propaganda a Comitetului Judetean al
PCR si de altul de la Comitetul de Cultura. La aceeasi masa s-a
asezat si primarul comunei.
Publicul era format din cincisprezece-saisprezece tarani
obositi de munca si imbracati gros, cu cojoace si caciuli –
barbatii, iar femeile – cu basmale groase. Stateau tacuti si
respectuosi in scaunele desperecheate aduse de prin birouri (era o
sala relativ mica, nu sala de spectacole). Nu mai tin minte ce s-a
spus. Dar mi-aduc aminte ce nedumeriti erau taranii când poetul isi
declama cu emfaza versurile din care nimeni (nici macar eu,
criticul literar) nu intelegea nimic. Se uitau la el ca la un
popândau iesit pe neasteptate din pamânt, in timp ce ei s-ar fi
aflat la prasit. Traznitele combinatii de cuvinte, desi
indescifrabile, nu ii plictiseau, ci ii uimeau necontentenit si ii
faceau sa aiba o mina grava, de filosofi.
Mai rau a fost când a inceput sa citeasca prozatorul un
fragment de roman, despre stari sufletesti abisale, descrise in
fraze arborescente. Taranii si-au pierdut repede curiozitatea. Dupa
un timp, pe unii i-a cuprins si somnul. Isi tineau barbia cu mâna,
dar in zadar. Tresareau speriati când adormeau si incercau din
rasputeri, dar in zadar, sa ramâna treji. Prozatorului nu ii era
deloc mila de ei. Neavând parte de audienta in lumea literara,
simtea nevoia sa-si ia revansa aici, pe seama unui public inocent
si docil.
Am rosit pentru el. I-a chinuit, ca pe hotii de cai, mai bine
de o ora, pâna la istovire. A urmat o masa festiva, oferita de un
taran mai instarit, acasa la el. Acolo am remarcat – si n-am uitat
nici pâna azi – cum mâncau activistii. Nu aratau deloc ca se bucura
de bunatatile scoase la iveala, de gazda, cu generozitate. Mâncau
incruntati, stând in picioare. Aveau aerul ca indeplinesc o
obligatie, din devotament fata de partidul comunist. Eu, lipsit de
experienta, am reactionat entuziast la aducerea fiecarui fel de
mâncare. Am laudat pâinea scoasa atunci din cuptor, am laudat vinul
rosu si dulce extras din butoiul din pivnita. Si am mai si facut o
gluma care i-a facut pe toti sa incremeneasca (fara ca eu sa
inteleg de ce). Am spus: “Daca stiam ca se manânca asa de bine, as
fi participat de multe ori pâna acum la Luna cartii la sate.”
Urmarea: a doua zi am fost chemat la Comitetul Judetean
Constanta al PCR si certat aspru pentru denigrarea activitatii de
culturalizare a maselor desfasurate de partidul comunist.
ALEX. STEFANESCU. Critic si istoric literar, prozator,
dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Redactor-sef al
revistei “Romania literara”. Nascut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15
carti, dintre care a avut un mare ecou “Istoria literaturii romane
contemporane. 1941-2000″, aparuta in 2005 (s-au scris despre ea 270
de articole pro si contra, a fost rasplatita cu Premiul Uniunii
Scriitorilor si Premiul Academiei). Emisiunea “Un metru cub de
cultura” difuzata de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru
talk-show-uri pe 2004, iar alta emisiune, “Istoria literaturii
romane contemporane povestita de Alex. Stefanescu” – Premiul APTR
pentru emisiuni culturale pe 2008.