În urmă cu 5 ani, în sediul Primăriei Sectorului 2 din București, în generosul salon central de la parterul clădirii, se deschidea Galeria Dialog. Nu știu dacă, pe atunci, cei care se hotărâseră să întemeieze instituția expozițională, vedeau precis care îi va fi destinul sau cât de ramificate și dense vor izbuti să fie dialogurile din Dialog. Îndeobște, în atari situații, planurile inaugurale împrumută nuanțele utopiei și pășesc în zona iluziilor frumoase, unde, de cele mai multe ori, se și sufocă.
Totuși, cu tenacitate, pricepere, încredere în forțele proprii și ale colaboratorilor, dar și cu oleacă de semeție, edilul și sfetnica sa în ale artei, doamna Ruxandra Garofeanu, au ținut, preț de un lustru, piept provocărilor (îndeobște de natură economică), cârtelilor, țâfnei și, la urmă, dar nu în ultimul rând, concurenței galeristice a Capitalei. Sigur, se poate spune că e ușor să faci expoziții pe bani publici. Da, dar mult mai ușor e să nu faci și să muți banii pe care i-ai chivernisit în alt buzunar sau într-o vistierie care aduce dobânzi. Să nu uităm, galeria, nelucrativă, a investit doar în prestigiu și în ceea ce am putea numi decorarea inteligentă a timpului liber al bucureșteanului. Și a câștigat atât la bursa gloriei, cât și a loisir-ului.
Cu cinci ani de funcționare neîntreruptă, organizând aproape lunar evenimente, Galeria Dialog a realizat expoziții de grup, de autor, expoziții tematice și omagiale, expoziții-spectacol, târguri de artă, sinteze. Artiștii expuși, fie clasici, fie de curând clasicizați, fie cunoscuți moderni în viață, fie aflați în căutarea afirmării, fie sârguincioși amatori, fie talente uitate și recuperate, români, români stabiliți în afara granițelor sau străini au pus pe gura Oborului (unul dintre cele mai pestrițe, mai balcanice, mai aglomerate, mai derutante și mai pline de hărmălaie colțuri ale Bucureștilor) un lacăt de bun-simț, de onorabilitate, de frumusețe așezată și seninătate. La cinci ani de la prima iluminare oficială a simezelor, Galeria Dialog a organizat o expoziție de rememorare a traseului său și a readus în sala Primăriei câteva dintre lucrările care, în varii combinații, au fost prezente acolo de-a lungul timpului. Nu trebuie să-i căutăm, de aceea, vreo congruență anume, ci doar să-i subliniem puterea evocatoare. Într-o ordine absolut întâmplătoare, iată câteva dintre numele prezente în această secțiune prin timp, cu pictură, grafică, sculptură, artă-obiect: Gheorghe Iacob, Aurel Vlad (foto 1), Ion Bitzan, Ariana Nicodim (foto 2), Wanda Sachelarie Vladimirescu (foto 3), Viorel Mărginean, Ion Pacea, Nicolae Săftoiu, Gabriela Melinescu, Neculai Păduraru (foto 4), Alexandru Țipoia, Benedict Gănescu.
Evenimentul a fost dublat și un temeinic album-catalog (“5 ani de Dialog”, 294 pagini, foto 5-6), rânduit pe criterii cronologice, admirabil realizat grafic și care vorbește, sub aceeași baghetă a Ruxandrei Garofeanu, nu doar despre expozanți ci și despre toți aceia, mai mult sau mai puțin vizibili, prieteni media, cronicari plastici, eseiști, care au pregătit expozițiile pentru public și publicul pentru expoziții.
În primul rând, Dan Hăulică, cel mai devotat partizan și mai prestigios actor al GD, apoi Pavel Șușară, Aurelia Mocanu, Dorana Coșoveanu, Tudor Octavian, Iolanda Malamen. Privind printre zecile de fotografii din album, îi aflăm la vernisaje, prin juriile premiilor literare sau pur și simplu în public, pe culoarele galeriei, pe Andrei Pleșu, Eugen Simion, Mihai Oroveanu, Horia Gârbea, Daniel Cristea-Enache, Adrian-Silvan Ionescu, Mihai Oroveanu, Doina Uricariu, Paul Gherasim. Cum se poate vedea, lume bună, mulți intelectauli de primă mână, acordați, chiar dacă temporar, spiritului de ecumenism cultural pe care Galeria îl răspândește și îl va râspândi, sperăm, mulți ani de acum înainte.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universității București, Facultatea de filologie, secția română-portugheză. Redactor principal (și, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor și art-director la diverse publicații din țară. A semnat mai multe volume de traduceri și un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminică.