În puține piețe concurența se apropie de concurența perfectă din teorie, dar există o serie de sectoare din economie unde aparent există concurență, dar în realitate consumatorul este ținut captiv.
Cinci exemple:
1. De ce este un comision mai mare (de 0,5%) din suma retrasă la bancomatele altor bănci decât cea la care ai cardul, unde comisionul este de 0,2% sau deloc? Un comision egal (0,2% sau deloc) ar favoriza concurența în piața bancară, în sensul că acei clienți care caută mereu banca unde primesc salariul pe card pentru a retrage banii sunt captivi. Dacă acel comision ar fi egal, clienții ar merge și la alte bănci să retragă banii, unde ar putea compara produsele cu produsele băncii unde au salariul. Concurența care să aducă o scădere a costurilor și servicii mai bune este astfel împiedicată de acest comision special prin care banca își face clientul captiv.
2. În telefonia mobilă este o întrebare: de ce percepi un tarif pentru un minut de convorbire în rețea mai mic decât în afara rețelei. Astfel, o persoană care să spunem ar vrea să își facă un abonament la compania X pentru că îi plac peștișorii zburători cu care își face aceasta reclamă, trebuie de fapt să țină cont în ce rețea au telefoane rudele și prietenii, niște terți. Este la fel cum înainte de ’89 cine voia să cumpere ouă (care nu se găseau) se pomenea că la magazin i se cerea să cumpere și creveți (care umpleau alimentările). De ce să ia un client decizia de a cumpăra un bun/serviciu în funcție de ce bun/serviciu au cumpărat rudele sau prietenii săi? Este neconcurențial. Este ca și cum la piață ar fi două prețuri la cartofi: unul pentru cei ai căror prieteni/rude au mai cumpărat cartofi (în mod independent) și altul, mai mare, pentru cei ai căror prieteni/rude au cumpărat varză. Dacă prietenilor le place varza, de ce aș mânca și eu varză? Eu vreau cartofi. De ce să condiționezi decizia de achiziție de decizia unui terț? Concurența trebuie să se vadă prin preț și prin servicii. Pe piață ar trebui să fie avizate de Consiliul Concurenței numai ofertele nediferențiate, adică un minut costă x lei pentru convorbiri în orice rețea. De altfel, se vede și din cele mai recente oferte că firmele de telecom încep să meargă pe acest drum, clienții fiind deja agasați de diferențele enorme de minute oferite pentru convorbiri „în rețea“ și „în afara rețelei“.
3. Tot în telefonia mobilă, o altă întrebare este de ce nu există magazine în care să fie prezentate telefoane mobile cu abonamentele aferente din toate rețelele telecom prezente în România. La carne, la lapte, la unt, la ziare, clienții pot compara pe loc, în același magazin, pe același raft, ofertele la produse între diverși producători. Este neconcurențial să ceri exclusivitate unui partener care ar vrea să pună pe piață un IPhone sau un Samsung, așa cum procedează acum firmele de telecom. Telefonul ar trebui prezentat în același magazin cu toate ofertele de abonare la toate companiile telecom prezente pe piață. În mod normal, clientul trebuie ajutat să aleagă cea mai bună ofertă – cea mai ieftină, cu cea mai bună calitate a serviciilor – prin compararea directă, la raft, a tuturor ofertelor și să nu fie plimbat dintr-un magazin în altul. De asta trebuie să aibă grijă Consiliul Concurenței. Deocamdată ofertele sunt comune la același punct de vânzare doar la cartele. Aici este însă amuzant cum fiecare companie telecom are propriul curs leu/euro.
4. În sectorul auto, întrebarea este de ce nu există supermarketuri de mașini, adică fiecare producător are propriul showroom și nu poți găsi într-un mare showroom toate mașinile noi importate/produse local cu prețul de exemplu între 10.000 euro și 20.000 de euro sau între 50.000 de euro și 100.000 de euro. Oamenii ar alege astfel mult mai simplu între mașini dacă ar vedea într-un singur loc toate mașinile din intervalul de preț care îi interesează, cu avantajele și dezavantajele lor.
5. Consiliul Concurenței ar trebui să încurajeze barurile și restaurantele din România să facă plângere atunci când sunt obligate prin contract să nu afișeze la raft decât produsele unui anumit producător de carbogazoase sau bere. Este anticoncurențial ca un client să nu poată alege în orice punct de vânzare măcar două produse din aceeași gamă, cum se întâmplă acum în majoritatea barurilor și restaurantelor din România. La fel, la bere găsești foarte rar un bar/restaurant cu toate mărcile de bere produse/importate în România. Este un caz clar de diferență de putere între companii cu afaceri de sute de milioane de euro și afaceri abia înființate sau cu venituri de câteva zeci/sute de mii de euro unde numai Consiliul Concurenței poate proteja concurența.
sorin.pislaru@zf.ro
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.