Teodor Melescanu – un fost diplomat in drum spre postul de la Cotroceni
La 59 de ani, cu doua decenii si jumatate de diplomatie in spate, dupa ce a fost patru ani si o luna ministru de externe, dupa o scurta trecere, de aproape un an, prin PDSR, unde a fost vicepresedinte, purtator de cuvant, sef al Comitetului national de sprijin pentru candidatura lui Ion Iliescu la Presedintie, Teodor Melescanu, lider de partid parlamentar, vrea sa fie presedinte al Romaniei.
In anul 1997, persoana publica Teodor Melescanu a fost protagonistul a doua evenimente majore: a plecat din PDSR motivand ca acest partid nu a avut curaj sa spuna lucrurilor pe nume si nu a rupt cu greselile guvernarii, a inregistrat Alianta pentru Romania ca o fundatie de orientare social-democrata cu elemente social-liberale si a scapat de un proces de calomnie pentru ca, reclamantul, un lider politic ungar suparat pe faptul ca Melescanu s-a referit la posibilele sale radacini romanesti, a renuntat sa-l mai aduca la tribunal, motivand ca fostul ministru de externe si-a pierdut importanta politica.
In 1999, Melescanu visa la o guvernare social-democrata, alaturi de PDSR si PD, chiar daca, spunea el, ApR, PD si PDSR au rafuieli mai vechi, dat fiind trecutul lor comun si scindarile furtunoase pe care le-au generat.
“Rafuielile vechi si trecutul comun” i-au facut pe unii si altii sa ii priveasca pe Melescanu si partidul sau in fel si chip. Teodor Melescanu este “poate” cel mai redutabil eventual adversar al candidatului PDSR in turul al doilea al alegerilor prezindentiale, spune diplomatic Adrian Nastase.
Insa, dupa colegul de partid a lui Nastase, Ioan Mircea Pascu, ApR “induce in eroare electoratul” fiind partid “al opulentei materiale” si de “mercenari politici”.
Cat dinspre partea Partidului Democrat, numai de bine. In opinia ministrului Radu Berceanu, Melescanu detine “solutii doinite din caval si creste in sondaje”, avand cate o rezolvare pentru toate problemele cu care se confrunta Romania, iar ApR este un partid de securisti reformati, care a furat voturi de la PDSR si acum vrea sa fure electoratul PD.
Incorigibilul fost ministru al Transporturilor Traian Basescu a constatat si el ca Teodor Melescanu nu a lansat niciodata un mesaj si a facut “ceea ce stie sa faca: vorbeste mult fara sa spuna nimic”, reusindu-i cu succes doua lucruri: “sa pacaleasca poporul ca partidul lui este nou si sa creasca in sondaje fara sa spuna nimic”.
Printre solutiile ”doinite din caval” ar fi: reforma institutiei prezidentiale, ori prin acordarea de puteri sporite, ori prin reducerea prerogativelor, intarirea rolului prim-ministrului si renuntarea la algoritmul politic. Celelalte rezolvari sunt dupa loc si conjunctura.
De exemplu, atunci cand si-a inaugurat, in cursul unei vizite in judetul Ialomita, biroul senatorial mobil, amenajat in interioriul unui autocar, din mare interes pentru agricultura Melescanu le-a promis taranilor ca va sprijini productia de conserve de legume si ca parlamentarii ApR vor face interpelari in legatura cu lipsa motorinei.
ai totusi, fostul ministru de Externe vrea sa candideze la Presedintie pentru ca se considera, conform sondajelor, una dintre cele trei personalitati cu credibilitate mare in randul electoratului, iar partidul sau il apreciaza drept o persoana competenta de care Romania are nevoie, indeplinind toate conditiile pe care trebuie sa le intruneasca un sef de stat.
Petre Roman vrea sa cucereasca baricada Presedintiei
Dupa ce a pus in cui puloverul rosu si zambetul universitar, Petre Roman – 54 de ani – a trecut prin toate experientele politice posibile, cu exceptia celei de sef de stat. A fost deputat, senator, sef de guvern, presedinte al Senatului, este lider de partid si ministru de Externe.
A fost si este adeptul sentintelor categorice, spuse in cuvinte putine, dar invelite in hartie de sarbatori. In martie 1994, a cerut alegeri anticipate pentru ca in iunie sa refuze categoric sa-si dea semnatura pentru cererea de suspendare a presedintelui Romaniei, Ion Iliescu.
Intre aceste doua repere de timp isi depune mandatul de premier, la 26 septembrie 1991, sub presiunea a peste 20.000 de mineri din Valea Jiului, sositi la Bucuresti intr-o expeditie de pedepsire. Istoria anecdotica spune ca Roman a parasit Palatul Victoria sarind gardul.
Dupa ce a plecat de la Guvern, Petre Roman avea sa descopere principiul unei guvernari de durata, cea a succesorului sau, Nicolae Vacaroiu: “Ba eu, ba tu, ba tac’tu”.
Aceasta nu l-a impiedicat sa spuna, cativa ani mai tarziu, ca nu se va trage cu arme de foc in mineri atat timp cat PD va face parte din Guvern.
Orice s-ar intampla, partidul pe care il conduce Roman este “de partea ratiunii, a intelepciunii si a interesului general al economiei romanesti”. Aceasta pentru ca “orice tranzitie este dificila, iar iesirea din aceasta stare nu este posibila fara un solid consens national”.
Dincolo de eleganta, Roman stie sa isi regleze conturile. In 1996, a semnat cu CDR un acord de colaborare guvernamentala prin care se proclama drept obiectiv fundamental al acestei aliante inlaturarea totala a regimului Iliescu”.
Aceasta desi anterior afirmase ca programul CDR “Contractul cu Romania” ar fi o colectie de principii, dorinte si premise, o copie palida a programului “Contract cu America”, cu care Bill Clinton a castigat alegerile din 1992.
Fiind liderul unui partid de centru, Roman a avut atitudini in consecinta. In noiembrie 1998 spunea ca delimitarea ideologica fata de partenerii din coalitie nu este una “ostila”, dar este “necesara” ca forma a responsabilitatii in fata sustinatorilor.
Apoi a constatat ca degradarea conditiilor de viata nu este o fatalitate, ci o consecinta fireasca a tranzitiei, fara de care Romania nu ar putea sa faca reformele necesare”. Adiacent “saracia poate impiedica reforma”. De aceea, “Romania poate fi guvernata mai bine si mai eficient”, iar PD “nu se poate multumi cu ideea ca atat se poate face”.
In anul 2000, Partidul Democrat inca mai vrea sa se defineasca pentru ce are de facut. Aceasta, dupa ce anul trecut Roman spunea ca PD nu doreste sa lase “tara la greu” de vreme ce n-a fost realizata “formula de guvernare” care sa inlocuiasca actuala coalitie, “redand speranta” si constituind o “lumina” pentru populatie.
Solutia ar fi, deci, ca Executivul sa realizeze “un lucru minimal” si anume “sa intre in lucrarile de primavara ale gospodarului”.
Cat despre partidul ministrului de Externe, acesta nu a avut o atitudine “duplicitara” fata de Executiv, ci a fost confruntat cu “realitatea duplicitara” a guvernarii, care “pleaca chiar din centrul actului de guvernare”.
Ion Iliescu, un fost sef de stat care incearca din nou
Dintre toti candidatii la Presedintie, Ion Iliescu – 70 de ani – este cel mai versat politician, singurul care a detinut aceasta responsabilitate, pe care si-o doreste din nou. In 1996, cand a candidat si a pierdut, i-a indemnat pe oameni sa-l voteze, ca fiind singurul care-i poate apara “pe cei multi in fata ofensivei dreptei politice”.
Cu putin inainte de a preda mandatul constitutional de sef al statului, i-a gratiat, prin decret prezidential, pe ultimii sase fosti membri ai Comitetului Politic Executiv (CPEx) al PCR iar, dupa ce nu a mai fost presedinte, s-a inscris in PDSR.
Ca politician de opozitie a criticat tot ce se putea critica. A declarat ca deschiderea unui consulat ungar la Cluj este o slabiciune a diplomatiei romane.
A afirmat in fata membrilor partidului din filiala sectorului 6 ca trebuie declansata “o actiune de masa” impotriva Televiziunii Nationale. Liderul PDSR a apreciat, in 1997, ca finantarea obtinuta de la FMI si Banca Mondiala “nu este exceptionala”, considerand ca guvernul Ciorbea s-a comportat intr-o “maniera lipsita de demnitate” la intalnirile cu presedintele Bancii Mondiale.
ai-a manifestat ingrijorarea in legatura cu “incisivitatea si combativitatea proletara” a procurorului general Sorin Moisescu.
A apreciat drept “aberante si impertinente” declaratiile lui Ion Caramitru, potrivit carora fostul sef al statului dupa ’90 ar trebui sa-si depuna certificatul de revolutionar. Liderul PDSR declara la Targu Jiu in 1998: “Se lauda prostul ala de Emil Constantinescu ca, daca va fi ales, vor curge 60 de miliarde de dolari spre Romania din strainatate”, afirmatie pe care, ulterior o va nega.
A considerat ca declaratiile presedintelui UECD, Wim van Weltzen, reprezinta “o jignire la adresa statului roman”.
Au fost insa si critici constructive. In 1998, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, califica faptul ca presedintele SUA, Bill Clinton, a recunoscut relatia sa cu Monica Lewinsky drept “o lectie de eficienta a sistemului democratic”, din care politicienii romani au “de invatat”.
Spunea, in 1998, in cadrul intalnirii cu liderii filialelor din Transilvania, ca Romania este condusa de “cretino-democrati”.
Iliescu conduce autoritar un partid monolitic, aflat constant pe primul loc in sondaje. In 1997 au existat cateva tentative, din partea unor filiale judetene – Sibiu si Galati – care i-au propus lui Ion Iliescu presedintia onorifica a partidului. Propunerea a fost respinsa categoric.
Mai mult, la Consiliul National din septembrie 1997, Ion Iliescu le-a cerut delegatilor prezenti sa inceteze criticile indreptate impotriva conducerii centrale a partidului.
PDSR este un partid unde nu s-au inregistrat fronde majore. Dimpotriva. In noiembrie anul trecut, seful PDSR Gorj, Nicolae Mischie, anunta ca i-a dat in judecata pe organizatorii Festivalului de Muzica Folk “Poarta Sarutului”, deoarece, in noaptea desfasurarii spectacolului, presedintele partidului, Ion Iliescu, cazat in apropierea locului de desfasurare, nu a putut dormi din cauza galagiei.
ai totusi, de ce vrea Ion Iliescu sa candideze, din nou? Pentru ca simte ca nu l-au parasit fortele fizice si nu este ”tipul de individ care sa renunte la o batalie, la un angajament care nu este deloc usor”.
Theodor Stolojan, omul care crede ca micul bussines corespunde, intrutotul, cu firea romanului
Atunci cand finantistul Theodor Stolojan – 56 de ani, fost ministru de Finante, fost presedinte al Agentiei Nationale pentru Privatizare, fost premier, fost functionar international – a dat semne ca nu se grabeste sa intre in viata politica, liberalul Valeriu Stoica i-a recomandat sa-si invinga “ezitarile” si sa se grabeasca.
“M-as bucura foarte mult daca ar face-o foarte repede, pentru ca si in politica e ca la maritis: daca tot refuzi, tot amani, risti sa ramai fata batrana”.
In lumea rarefiata care ii este familiara, cea a banului si a macroeconomiei, Stolojan nu este deloc ezitant. Simpla trecere in revista a judecatilor sale il arata drept un om hotarat: Romania trebuie sa accelereze procesul de privatizare, vanzarea tuturor bunurilor statului, pentru ca acestea sa fie introduse in circuitul economic de catre proprietarii privati; instituirea unui control strict al bugetului si al banilor din economie (in 1998-1999 Stolojan a fost inspector general al Directiei veniturilor statului a Ministerului de Finante); o restructurare transparenta si simpla a marilor intreprinderi care au viitor, cu posibilitatea reesalonarii datoriilor actuale sau chiar stergerea lor; incurajarea intreprinderilor private mici si mijlocii, care au capacitatea de a se adapta mai repede conditiilor economiei de piata. Micul business corespunde, intrutotul, cu firea romanului.
Stolojan nu are un mare trecut politic. A fost un premier de tranzitie, neangajat politic, dar sustinut de PDSR, partid care i-a facut curte si dupa aceea. Presedintele executiv al PDSR, Adrian Nastase, declara in 1996, ca i-a oferit fostului premier Theodor Stolojan un loc pe listele PDSR la alegerile parlamentare din toamna acestui an.
“Consider ca Theodor Stolojan trebuie sa continue sa joace un rol important in tara la intoarcerea sa”, afirma Nastase. “Eu recunosc valoarea, acolo unde aceasta este”, spunea Stolojan tot in 1996, venit din America la lansarea candidaturii lui Ion Iliescu la Presedintie. Fostul premier PDSR Nicolae Vacaroiu spunea, in noiembrie 1998, ca un guvern condus de Theodor Stolojan ar putea gasi solutii tehnice pentru scoaterea tarii din criza.
ai tot PDSR, in octombrie 1999, propunea ca Theodor Stolojan sa fie negociatorul Romaniei pentru integrarea in Uniunea Europeana. Stolojan a refuzat politicos ofertele PDSR, iar despre Ion Iliescu s-a exprimat astfel: “Iliescu nu era de acord ca rude sau prieteni apropiati ai membrilor PDSR sa detina anumite functii, dar a invatat de la cei din coalitie ca nu conteaza ce spune presa, asa ca nu va mai rosi si va face ca ei”.
Tot anul trecut, presedintele Constantinescu i-a solicitat fostului premier Theodor Stolojan sa se implice in eforturile pe termen lung vizand imbunatatirea mediului economic romanesc. Dar Stolojan s-a implicat politic, pentru ca PNL, un partid care nu avea candidat la Presedintie deoarece l-a sustinut pe Emil Constantinescu, acum il doreste pe Theodor Stolojan.
Altfel, Stolojan este omul care a declarat: “Nu poti sa ceri populatiei sa suporte un program de austeritate atat timp cat functionarul public merge la intruniri in Jeep Cherokee”.
Mugur Isarescu, prezidentiabilul cu fobie de politica
Respectatul fost guvernator al Bancii Nationale si premier de tranzitie, Mugur Isarescu – 51 de ani – a fost, in ultimele zile, un aspirator de consens. Este greu de crezut ca, in ultimii zece ani, aceasta persoana publica cu opinii atat de asteptate si cu o autoritate recunoscuta a avut si momente in care a fost pus la zid. ai, totusi s-a intamplat.
In noiembrie 1994, Isarescu a fost acuzat, intr-un raport intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei, de grave ilegalitati in gestiunea BNR. De furia celor care i-au vrut capul l-a salvat Ion Iliescu, caruia Isarescu i-a multumit intr-un stil foarte personal: “Domnul presedinte este o persoana care are si opinii personale, dar are si opinii care deriva din functia sa”. In anul urmator, poetul si politicianul Adrian Paunescu l-a tarat pe Isarescu in fata Senatului, pentru a da explicatii despre prabusirea cursului de schimb al monedei nationale.
Atunci, senatorul PSM Adrian Paunescu a spus ca Banca Nationala a devenit o “republica independenta” – reusind astfel ce n-au reusit “extremistii etnici” – si “o pedala” prin care FMI determina deprecierea leului.
Inainte de a-i expira mandatul de guvernator al Bancii Nationale, in 1997, a dat concurs pentru postul de director al Institutului de Economie Mondiala. Dar, in 1998, Isarescu obtine un nou mandat de guvernator al BNR, in urma unui vot acordat de Parlament. La patru zile dupa, noul guvernator explica intr-un interviu de ce a ramas la Banca Centrala.
Pentru ca fusese criza ruseasca si situatia in Romania se inrautatise, iar un refuz public pentru un alt mandat ar fi insemnat o dezertare in fata dificultatilor. Pentru ca functia de guvernator era o onoare pentru orice economist, intr-o lume in care este “mai usor sa iei credite si mai greu sa le rambursezi”‘.
Cel mai longeviv demnitar de dupa revolutie recunostea ca a rezistat in functie pentru ca a avut profesionalism, capacitate de a comunica si de a inspira incredere partenerilor si multa rabdare. ai-a reprosat ca, dupa primul sau mandat, BNR nu a reusit o combinatie mai abila, mai inteligenta, de legaturi cu Guvernul.
Spunea ca politica monetara lasata singura, fara sprijin din partea celorlalte politici economice (fiscale, bugetare si de venituri), poate sa faca uneori mai mult rau decat bine. In 1998, nu se gandea sa intre in politica. Iar, daca ar fi urmat o doctrina, aceea nu putea sa fie decat cea care promoveaza actiunea Bancii Nationale: ”Economia de piata cu un grad ridicat de libertate, o economie deschisa, care se poate integra in Europa unita”.
In anul 2000, Isarescu este seful Guvernului. Iar, indiferent de locul de munca, este aceeasi persoana care le spunea, in 1998, studentilor de la ASE: “Piata este departe de a fi doar un spatiu de comert. Este un spatiu cultural. O agora.
Cultura de piata incepe cu adevarul preturilor, al costurilor de fabricatie, al cursurilor de schimb si al dobanzilor, plus ideea fundamentala ca eficienta va pune in prim-plan nu munca in sine, fapt nesemnificativ, ci recunoasterea muncii de catre societate”.