1. Codul insolvenței stabilește că în cazul în care sunt cinci categorii de creditori planul de reorganizare se consideră acceptat dacă pentru cel puțin trei dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți se acceptă planul, cu condiția ca pentru minimum una dintre categoriile defavorizate să se accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.
2. În cazul în care în raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, judecătorul sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului.
3. Un creditor va fi îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței în cazul în care creanța sa împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, nu de peste 90 de zile ca în prezent.
4. Un debitor va putea cere intrarea în insolvență doar dacă datoriile sale, de altă natură decât cele salariale, se cifrează la minimum 90.000 lei, în timp ce creditorii vor putea cere intrarea în insolvență a debitorului pentru o creanță de 45.000 lei.
5. Toate procedurile, cu exceptia apelului, vor fi de competența tribunalului în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul cel puțin un an anterior datei sesizării instanței.