George Racoveanu

Omenia și frumusețea cea dintâi

Editura Predania

George Racoveanu (1900-1967) a fost un ziarist și teolog ortodox în România și în exil (Germania). A colaborat ca gazetar la revista “Cuvântul” editată de Nae Ionescu. La Congresul Internațional de Studii al Societății Academice Române, ținut la Veneția în 1961, George Racoveanu a făcut o comunicare cu titlul: “Omenia și frumusețea cea dintâi”, în care a argumentat că “omenia” se referă la o concepție unitară care cuprinde mai multe componente: ținerea cuvântului dat, iubirea de oaspeți, facerea de bine, mărinimia, spiritul dreptății, modestia, onoarea, înfrânarea, dispoziția de jertfă, umilința, credința în Dumnezeu.

Această comunicare este publicată acum de Editura Predania, dar, din păcate, niciuna dintre informațiile de mai sus nu le veți găsi pe copertă sau în interiorul cărții, nici măcar date despre viața acestui cărturar despre care mai știu azi extrem de puțini oameni. Spicuim din Blogul lui Ionuț despre activitatea lui George Racoveanu: “A fost cofondator al revistei teologice <<Predania>>, revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935-36 la București (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când <<Cuvântul>> era interzis).

Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mișcării Legionare, din 21-23 ianuarie 1941, a fost închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944. În exil, G. Racoveanu a dus o susținută activitate publicistică și asociativă, pe două planuri: unul creștin și ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupată de ruși după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe plan creștin, personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citește și prețuiește pe Sfinții Părinți și monahismul în general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc). Se află în dialog cu catolicii, dar devine un apologet de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacată. (…) Dacă ignorăm opțiunile sale politice și ne concentrăm pe <<critica teologică>>, ideile lui Racoveanu își păstrează nealterate actualitatea.”

“Nu mă îndoiesc că exegeza lui Racoveanu va figura într-o zi alături de alte interpretări clasice ale realităților omenești, semnate de nume ilustre, de la Mihai Eminescu și Hasdeu la Lucian Blaga și Mircea Vulcănescu”, spunea Mircea Eliade în aprilie 1962.

“Omenia și frumusețea cea dintâi” analizează trăsături ale poporului român din perspectivă teologică și etnografică. Suntem purtați de la “iubirea de oaspeți” și “iubirea de străini”, prin “viața în Hristos”, “omenie și (non)violență”, “rănile păcatelor și frumusețea cea dintâi” către “omenie și sfințenie” – căci “omenia este rezultatul trăirii românești a adevărului Evangheliei.”

Peter Manu, Horia Bozdoghină

Polemica Paulescu: stiință, politică, memorie

Editura Curtea Veche

Polemica Paulescu există în primul rând pentru că cercetările de laborator ale savantului român au fost citate în America de Nord și Europa. În absența acestei recunoașteri, faptul că Nicolae C. Paulescu a publicat zeci de articole, broșuri și cărți antisemite și a fost vicepreședintele fondator al Ligii Apărării Naționale Creștine nu ar stârni controverse. Nu ar deranja mult nici faptul că aceste activități reprobabile nu au fost dezvăluite publicului din România și comunității științifice internaționale. Pentru cei care vor să-și formeze propria opinie în legătură cu această dezbatere, cartea de față prezintă documentele care pot să determine dacă Paulescu a descoperit insulina, dacă opera științifică a lui Paulescu a fost contaminată de antisemitism și dacă Paulescu i-a influențat pe aderenții politicii xenofobe care a dus la Holocaustul din România.

Monografia descrie și modul în care statuia lui Paulescu a fost ridicată pe un piedestal de exagerări (descoperirea insulinei) și omisiuni (scrierile antisemite și activitatea politică de extremă dreaptă) în epoca național-comunistă instaurată de Nicolae Ceaușescu și în perioada de tranziție către claritate și adevăr prin care trece România din 1989.

În 1922, fiziologul Nicolae C. Paulescu a brevetat “pancreina” și a înființat, alături de A.C. Cuza, Uniunea Națională Creștină, primul partid antisemit din istoria României. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naționale Creștine și au ales să așeze o svastică neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid. Paulescu a fost vicepreședintele Ligii, în numele căreia declara, în 1925, că “România Mare e ca un fruct splendid de o frumusețe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripășit, care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăvește fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpește fecioarele și le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculații fură pâinea de la gura bieților Români și care, în sfârșit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolșevism, încearcă să aducă pe acești jefuiți în starea urgisită de robi ai lui Iuda.”

Pentru Paulescu, concetățenii lui evrei erau păduchi care trebuiau eliminați de pe teritoriul țării: “Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor care, fiind și ei până peste cap plini de păduchi, ar refuza morțiș să mai primească și pe ai noștri. Ar trebui deci ca toate țările infectate de jidani să stabilească de comun acord o cloacă (în Palestina, în Africa sau în America) unde să-și poată fiecare arunca lăturile.”

Aceste aserțiuni vor constitui jaloanele discursului antisemit din România interbelică, iar incriminarea în grup a evreilor ca agenți ai bolșevismului va fi folosită nu mult mai târziu de Ion Antonescu pentru justificarea deportării populației evreiești din Bucovina și Basarabia în Transnistria.

Peter Manu, medic, a făcut stagii de medicină internă la București, Paris și New York, a obținut diploma de specialist de la American Board of Internal Medicine și este Professor of Clinical Medicine la Albert Einstein College of Medicine în New York. A publicat rezultatele cercetărilor sale în Annals of Internal Medicine, Archives of Internal Medicine, American Journal of Medicine, Journal of the American Medical Association etc. și a contribuit la tratatul “Cecil’s Textbook of Medicine” (Philadelphia, 2007).

Horia Bozdoghină, istoric, a făcut cursuri de specializare în istoria Holocaustului organizate de Universitatea Babeș-Bolyai și Institutul de Iudaistică și Istoria Evreilor din Cluj-Napoca și a participat la manifestări științifice pe tema Holocaustului desfășurate în România, Israel și SUA. Este autorul monografiei “Nicolae Iorga și Partidul Naționalist-Democrat în viața politică a României” (Sibiu, 2007), a publicat articole în Transilvania, Studia Universitas Cibiniensis și Holocaust Studies și a contribuit la volumul colectiv “Partide politice și minorități naționale din România în secolul XX” (Sibiu, 2008).

“Polemica Paulescu” are un studiu introductiv de William Totok și o prefață de Radu Ioanid.

Subiecte #aparitii editoriale#Polemica Paulescu