… și de ce a pictat-o Leonardo da Vinci? Unde și când i-a pozat tânăra cu tainic surâs? Ce s-a petrecut în Florența când cei doi s-au întâlnit? Asemenea întrebări n-au contenit să tot suscite ipoteze despre tabloul fără egal în istoria picturii. Răspunsurile vin într-un roman plin de suspans și de mistere – “Eu, Mona Lisa” de Jeanne Kalogridis, recent apărut în colecția “Raftul Denisei”.
Mona Lisa este aici personaj principal și tot ea își povestește viața cu multe secrete, de la ieșirea din copilărie începută cu darul pe care-l pretinde (să i se facă astrograma) și până când părăsește cetatea. Mona Lisa este fiica unui bogat negustor de stofe și a frumoasei Lucrezia, trăind într-o Florență plină de intrigi, măcinată de vechiul conflict între cele mai puternice familii – Medici și Pazzi.
Tânăra asistă neputincioasă la crizele de epilepsie ale mamei, la drama tatălui care caută o cale de salvare. Crede într-un miracol pe care l-ar putea înfăptui Savanarola, care aduna în biserici mulțimile cu predici înflăcărate. Spasmele crizei de epilepsie sunt înțelese de călugări ca semnele posedării demonice și Lucrezia moare în mâinile celor ce pretindeau că o salvează.
Dar Mona Lisa este poftită la o întâlnire cu Lorenzo de Medici, acolo cunoaște pe câțiva dintre marii creatori ai Renașterii: Leonardo da Vinci și Sandro Botticelli, Michelangelo și Pico della Mirandola. Îi cunoaște pe fiii lui Lorenzo, Piero și Giuliano. Se trezește fără să vrea prinsă în războaiele secrete purtate în Florența. Familia Pazzi uneltise uciderea în biserică a lui Lorenzo și a fratelui său Giuliano, însă florentinii au refuzat să se revolte contra familiei Medici.
Neamul Pazzi plătește scump tentativa ratată de a prelua puterea în cetate, iar răzbunarea lui Lorenzo îngrozește orașul. Și Mona Lisa află treptat ce legătură are familia ei cu toată dușmănia celor două puternice neamuri, căci dragostea pentru Giuliano, fiul cel mic al lui Lorenzo, o duce lângă Medici, ca și amintirea mamei cu profeții stranii făcute înainte de a i se declanșa o criză de epilepsie.
Cititorii pasionați de istorie și de intrigi politice vor revizita Florența când domnia Medici intră în declin, iar arta Renașterii devine ținta predicilor acuzatoare ale lui Savonarola, ele culminează cu rugul pe care au ars tablouri și obiecte ce dovedeau revenirea la păgânism. Dar Savonarola însuși este un păpușar mânuit de alții, și el însuși va sfârși pe rug, cu alți dominicani.
Mona Lisa devine pion în jocul primejdios, aflând lucruri nebănuite despre Lucrezia cea admirată de Lorenzo sau de Leonardo, și despre tatăl ei. Ajunge să afle tainele căsătoriei părinților, i le dezvăluie mai întâi slujitoarea credincioasă a mamei, apoi întâmplările care se succed vertiginos. Amatorii de suspans vor fi captivați prin dezvăluiri șocante cum este cea despre al treilea ucigaș al lui Giuliano de Medici ascuns sub rasa cu glugă.
Însă cei fascinați de poveștile de iubire se vor delecta cu iubirea ce-i leagă pe Mona Lisa de Giuliano, fiul mai mic al Lorenzo și nepotul celui ucis, vor afla și la câte trădări obligă iubirea. Simetric, se desfășoară alte povești, care o au ca protagonistă pe Lucrezia tânără, de la care pornesc ura și răzbunarea, într-un păienjeniș de intrigi și minciuni.
Moartea lui Lorenzo, căsătoria ei secretă cu fiul lui cel mic, alungarea familiei Medici din Florența, toate îi schimbă viața tinerei Mona Lisa. În toiul multelor schimbări, ceva rămâne constant: Lorenzo i-a comandat lui Leonardo portretul ei, iar întâlnirile când îi pozează o obligă să vadă cele ascunse în viețile celor apropiați și în viața Florenței.
Jeanne Kalogridis a reînviat misterele Renașterii prin personajul care spune istoria unui tablou celebru, a reconstituit o epocă ba luminată de ruguri, ba întunecată de ciumă. Nu-i lipsesc scene și descrieri desprinse parcă din pânzele maeștrilor, iar fundalul dă substanță unei ficțiuni saturate de istorie într-un mod agreabil și extrem de inteligent.
Jeanne Kalogridis, Eu, Mona Lisa, traducere din limba engleză de Marian Brătescu și Carmen Săndulescu, Editura Humanitas fiction, 2012, 472 pag.