Bertrand Meyer-Stabley
12 creatori care au schimbat istoria
Editura Baroque Books & Arts
Traducere din limba franceză de Svetlana Cârstean.
Jurnalist reputat al revistei ELLE, Bertrand Meyer-Stabley e pasionat de celebrități și de modul lor de a se integra, memorabil și distinct, în cotidian. A lucrat pentru Prințesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dalí, James Dean și mulți alții. Dincolo de pasiunea documentării minuțioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele din cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. În prezent, autorul locuiește la Nisa și colaborează cu numeroase publicații franceze și străine. A puiblicat această carte foarte căutată în urmă cu doi ani.
Au avut stofă de eroi! În trecerea lor prin regatul efemerului, doisprezece creatori au lăsat în urma lor mai mult decât o marca: o amprentă unică. Și-au îmbrăcat epoca folosindu-și curajul și inspirația și au scris astfel o pagină din istoria ei.
Inventată de Worth în timpul celui de-al Doilea Imperiu pentru a răspunde nevoilor specifice noii clase burgheze, creația haute couture pariziană, cu prezentările ei și schimbările în funcție de sezon care se practică și astăzi, a cunoscut și ea bătălii pentru Hernani (piesa lui Victor Hugo care a stârnit polemici), valuri înalte care s-au spart apoi și războaie de dantela.
Din 1838, data lansării lui Worth, până în 1939, înainte de izbucnirea războiului, numărul celor mai importanți nou-veniți, bărbați și femei, este aproape același. Dintre bărbați: Worth, Doucet (1870), Beer (1877), Redfern (1886), Doeuîllet (1899), Poiret (1903), Martial și Armând (1910), Beschoff, Premet (1912), Patou (1914), Lelong, Molyneux imediat după Marele Război, în 1919, Piguet (1923), Rochas (1925), Balenciaga (1937). Dintre femei: Lafferiere (1869), Jeanne Lanvin (1886), Paquin (1893), surorile Callot (1896), Mme Cheruit (1901 ), Drecoll (Mme Havet în 1905), Jenny (1910), Augusta Bernard (1912), Madeleine Vionnet (1913), Chanel (1920), Louise Boulanger (1924), Bruyere (1926), Marcelle Dormoy (1927), Schiaparelli (1928), Maggy Rouff (1929), Nina Ricci (1932) si Alix (Mme Gres în 1934). Ele au trecut la asaltul citadelei masculine. Femeile au adus tehnica impecabilă, gustul pentru finisaj, știința foarfecilor, a aței și a acului. Și-au croit drum spre artă prin poarta strâmtă a meseriei. Cât despre bărbați, ei au urmat de obicei procesul invers: au plecat de la inspirație pe care mai apoi au adaptat-o mai mult sau mai puțin exigențelor meseriei. De aceea au inovat mai ușor, lăsându-se purtați mai întâi de exuberanța artistică.
Perioada de după război a consacrat însă definitiv hegemonia bărbaților, care au preluat frâiele modei: Jacques Fath, Pierre Balmain, Christian Dior, Hubert de Givenchy, Pierre Cardin. Anii șaizeci au dat un plus de forță tăvălugului masculin prin lansarea lui Yves Saint Laurent, Andre Courreges și Paco Rabanne. Deceniul următor a asistat la apariția lui Karl Lagerfeld, Jean-Louis Scherrer și Marc Bohan; anii optzeci i-au aparținut lui Jeart Paul Gaultier și lui Christian Lacroix și, în sfârșit, anii nouăzeci i-au primit pe cei doi copii teribili britanici: Alexander McQueen și John Galliano. Unul dintre ei a sfârșit prin a se sinucide, celălalt prin a cădea de pe podiumul său, punând punct epocii fastuoase și electrizante a creatorului-star.
După acest moment, stiliștii-vedetă au luat puțin câte puțin locul marilor creatori. Creația haute couture nu mai este azi liderul noilor tendințe. Dar asta nu înseamnă că te face să visezi mai puțin. Înainte de a fi o industrie de lux, ea este o stare sufletească, o emoție, un tempo. A abandona acest concept complet abstract ar însemna amputarea de la vârf a piramidei modei. A o lipsi de arsenalul ei cel mai puțin convențional.
Cei doisprezece creatori reuniți aici au răsturnat tradiția, au modelat aparențele, au alimentat pasiunile și au catalizat o întreagă economie. Mai bine de o sută cincizeci de ani pe planeta modei unde istoria rivalizează cu efemerul, cunoașterea cu frivolilatea, plăcerea aparențelor cu cea a seducției.
Cei doisprezece sunt: Charles Frederick Worth, Paul Poiret, Jean Patou, Cristobal Balenciaga, Christian Dior, Hubert de Givenchy, Pierre Cardin, Yves Saint Laurent, Karl Lagerfeld, Jean Paul Gaultier, Christian Lacroix, John Galliano .