Imi amintesc de un cunoscut din domeniul afacerilor care se intreba la ce naiba folosesc filologii, lingvistii, scriitorii? “Da”, recunostea el, “limba e si ea o stiinta, dar ce folos aduce? Cunoastere pura… foarte frumos. E bine sa finantam si din astia, dar utilitatea practica nu prea exista. E placut sa citesti din cand in cand o carte, dar nu mori fara asta. Un film e mai usor de digerat…”.
Cati nu vorbesc asa? Desi adevarul e cu totul altul. Incerc sa clarific cateva lucruri, poate-poate cineva isi va apleca privirea asupra unei categorii destul de necajite, dar care ar putea face extrem de mult si in multe domenii. Uneori o si face…
M-as gandi in primul rand la scriitori, traducatori, redactori de carte si reviste si in general la insii care se pricep sa utilizeze cu adevarat limba romana, pe care i-as folosi din plin in… politica. Merita sa amintesc aici cateva idei simple. E evident ca felul in care vorbeste un om si felul in care reuseste sa-si exprime ideile reflecta modul in care gandeste, adica – implicit – capacitatea lui de actiune. Cel care nu reuseste sa se exprime coerent (nu neaparat doct, dar fara clisee goale de sens) nu e in stare nici sa judece coerent. De aceea, de cate ori vad politicieni care nu sunt in stare sa exprime o idee clara si lungesc fraze fara sens, uitand care era subiectul propozitiei, imi dau seama ce varza e in capul lor. Vad des asa ceva… Iar cine nu stie sa vorbeasca si sa judece coerent nu e in stare nici sa actioneze eficient.
Impotenta lingvistica reflecta impotenta administrativa. Cine stie ce vrea sa faca stie si s-o spuna. Haosul din tara reflecta haosul din mintea politicienilor (fie ei la guvernare sau in opozitie) si – din pacate pentru ei – haosul acela se vede cand deschid gura si incep sa vorbeasca.
Eu cred ca o mana de consilieri alesi pe spranceana, dintre insii care stiu intr-adevar sa manuiasca limba romana, le-ar face extrem de bine. Nu s-ar mai face de ras si, daca ar lasa orgoliul la o parte si ar apela la profesionistii limbii, discursurile politicienilor s-ar putea dovedi mai eficiente si mai atragatoare pentru electorat decat cele care i-au facut ridicoli in fata intregii tari. Bineinteles, atunci cand vorbesc de profesionisti, ma gandesc la profesionisti veritabili – sunt destui – si nu la amici literati adusi prin inalta protectie intr-un post caldut.
Eu – poate si fiindca sunt relativ tanar – as miza tot pe tineri, fiindca sunt mai dezinhibati si mai putin legati de clisee. Sau pe insi pregatiti in afara tarii. Legati printr-un contract ferm – asa cum se practica in Occident -, ei ar fi mult mai capabili decat politicienii de mucava sa imbunatateasca imaginea unui partid sau a discursului membrilor lui. Indiferent de partid…