Protecția consumatorilor de servicii financiare este asigurată pe plan local de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, însă alte state din Uniunea Europeană au ales să o treacă în sarcina băncilor centrale, sau a autorităților de supraveghere a sistemului financiar.
Neînțelegerile legate de implementarea Ordonanței de Urgență nr. 50 din iunie 2010, prin care sunt stabilite noi reglementări privind creditele pentru consumatori, au adus în prim-plan problema protecției celor care utilizează serviciile instituțiilor financiare, în condițiile în care unii dintre clienții nemulțumiți au afirmat că BNR înclină să ia partea bancherilor în această chestiune.
În Cehia, banca centrală a preluat din 2008 și protecția consumatorilor de servicii financiare, ca sarcină complementară pe lângă supravegherea prudențială. Decizia a primit aviz favorabil și din partea Băncii Centrale Europene, deși o asemenea atribuție nu figurează în mandatul băncilor centrale din Sistemul European al Băncilor Centrale.
“Cele două arii de reglementare și supraveghere se pot complementa pe termen lung – în beneficiul consumatorilor și al sectorului financiar – dar pot intra în conflic pe termen scurt”, nota în 2008 Miroslav Singer, pe atunci viceguvernator al băncii naționale a Cehiei.
În Ungaria, această sarcină cade de asemenea în atribuțiile Autorității pentru Supravegherea Sistemului Financiar, care are însă atribuții limitate. “Autoritatea nu are competența să ia decizii în dispute legale care rezultă din relații contractuale individuale sau să forțeze direct o instituție supravegheată să ia măsuri la nivel individual sau să ofere compensații pentru daunele provocate. Acestea sunt posibile doar în cadrul unui proces civil”, potrivit datelor de pe site-ul instituției.
Alte state au avut însă abordări diferite. În Polonia funcționează un birou pentru Protecția concurenței și a consumatorilor (UOKiK) care are atribuții inclusiv în sfera serviciilor financiare. Președintele biroului poate demara investigații în legătură cu încălarea intereselor colective ale consumatorilor într-o situație în care activitatea unui operator economic afectează un număr mare de persoane.
“În privința băncilor, UOKiK chestionează cel mai des clauzele prin care banca își rezervă dreptul de a schimba în mod arbitrar condițiile contractului, precum și reclamele care induc consumatorul în eroare. Președintele UOKiK poate, de asemenea, să solicite Curții pentru Protecția Concurenței și a Consumatorului să introducă o clauză în Registrul clauzelor interzise. În prezent, din 2000 de clauze înscrise în acest registru, 245 sunt legate de serviciile financiare, bancare și de asigurare”, spun reprezentanții Ambasadei Poloniei la București. În Austria, protecția consumatorilor este asigurată de directorul general pentru protecția consumatorilor, care funcționează în cadrul Ministerului Muncii, Afacerilor Sociale și Protecției Consumatorului.
Pe plan local, protecția consumatorilor, inclusiv de servicii financiare, a fost lăsată de Guvern din 2007 în sarcina Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, după ce un regulament al Uniunii Europene a obligat statele membre să desemneze o instituție competentă în acest domeniu. ANPC și Consiliul Concurenței au fost de altfel instituțiile care au inițiat proiectul Ordonanței 50/2010.
BNR păstrează astfel doar competențe în privința supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit. Din această postură, Nicolae Cinteză, directorul Direcției Supraveghere din banca centrală, a atenționat în mai multe rânduri că implementarea ordonanței în sensul dorit de clienți – care ar fi însemnat reducerea dobânzilor pentru unele credite aflate în derulare – ar putea să conducă la pierderi de circa 600 de milioane de euro în sistemul bancar sau chiar să destabilizeze unii jucători. Astfel, Cinteză a susținut cererea bancherilor ca textul ordonanței să fie modificat prin introducerea unor clarificări agreate inclusiv de ANPC, care le-ar permite să mențină costul neschimbat pentru creditele în derulare, chiar dacă aceasta ar însemna modificarea marjei din contractul inițial, o mișcare interzisă prin noile reglementări. El a mai pecizat că BNR nu se poate implica în tranșarea acestei chestiuni, însă de-a lungul anilor a sancționat mai mulți conducători de bănci, mergând până la cererea înlocuirii din funcție, din cauza nerespectării reglementărilor, inclusiv în ceea ce privește clauzele contractuale.
Clienții nemulțumiți ai Bancpost s-au arătat însă nemulțumiți de atitudinea BNR. “Grupul de inițiativă împotriva clauzelor abuzive care se regăsesc în contractele de credit Bancpost observă cu stupoare că BNR, instituție de bază a statului român, intră în piața bancară făcând lobby pentru ARB (Asociația Română a Băncilor), cu toate că BNR ar trebui să apere în mod direct interesele statului și indirect interesele cetățenilor României”, potrivit unei scrisori deschise, transmisă la sfârșitul lunii septembrie.
Mai recent, viceguvernatorul Bogdan Olteanu, jurist de profesie și fost parlamentar din partea PNL, a sfătuit ANPC să aibă o “mai largă preocupare” față de știința bancară. El a ezitat însă să comenteze pe marginea Ordonanței 50 înainte ca aceasta să fie adoptată de Parlament.