Fondul Monetar International-Banca Mondiala- McDonalds-Coca Cola. Adversarii globalizarii au luat aceste firme si institutii drept tinta pentru protestele lor. De unde pana unde? De ce a devenit FMI o institutie capabila sa provoace ura, sau, mai degraba, cum de a devenit o institutie financiara atat de vizibila ?
Desi Fondul a inceput sa devina o prezenta din ce in ce mai mediatizata in urma izbucnirii crizei financiare care a zguduit Asia in 1997, intrand in centrul atentiei mediilor financiare si politice, cea mai mare institutie financiara a lumii ramane o prezenta destul de opaca si misterioasa pe scena internationala.
Cine este FMI?
De fapt, cum de a aparut aceasta institutie si ce s-ar intampla daca, Doamne fereste!, ar disparea peste noapte? A aparut pentru ca devalorizarea monedelor divreselor tari, nemaiputand fi stapanita, a devenit o bariera in calea schimbului, adica a comertului.
Astfel, FMI a fost infiintat pentru a ajuta tarile aflate in impas cu balanta de plati externe-respectiv cu deficite in comertul exterior. Daca o tara importa prea mult si nu mai cu ce sa-si finanteze exporturile, FMI intervine, fiind astfel un “canal” de drenaj intre tarile cu excedent al balantei de plati si cele cu deficit.
Aplicarea extrem de lenta a intentiilor boardului FMI de crestere a transparentei activitatilor, a condus la mentinerea unei stari de confuzie in legatura cu scopul existentei acestei institutii si cu ceea ce face ea de fapt.
In multe cazuri, nu se face o distinctie neta intre FMI si Banca Mondiala, sau alte institutii de ajutor financiar international, existand impresia ca Fondul exista pentru a subventiona dezvoltarea economica a tarilor sarace.
O alta perceptie deformata ar fi ca FMI reprezinta practic un fel de banca centrala internationala, care trebuie sa controleze masele monetare la scara globala.
Nu putini sunt nici cei care vad in FMI una dintre cele mai puternice institutii politice ale lumii, care, manata de un zel aproape misionar pentru impunerea disciplinei fiscale la nivel global, vine si bate cu pumnul in masa celor care ii solicita ajutorul, determinandu-i sa urmeze programe standard de austeritate economica, fabricate in laboratoarele de la Washington.
Desi nu reuseste sa-si impuna o imagine clara, FMI se doreste a fi mai degraba o institutie de cooperare la care au aderat de buna voie 183 de tari, care au crezut in ideea crearii unui mecanism monetar global, prin care sa fie stabilizate ratele de schimb si astfel sa fie sustinut comertul international.
De fapt, FMI a fost proiectat ca o institutie internationala menita sa acorde asistenta financiara tarilor confruntate cu dezechilibre ale balantelor de plati si tentate sa apeleze la masuri de protectionism comercial sau la devalorizari ale monedelor nationale pentru reechilibrarea balantelor.
Putina istorie – Bretton Woods
Conferinta s-a tinut intr-un hol in stil Victorian, intr-un hotel dintr-o statiune aproape de Muntele Washington. Majoritatea celor 730 de participanti au ajuns acolo cu un tren special, pornind din Atlantic City, New Jersey.
Keynes a descris munca depusa la Bretton Woods ca fiind uriasa: “Cat am fost trezi toti am muncit incontinuu”.
Conditiile de lucru erau deficile: intalnirile comitetului “numarand intotdeauna peste 200 de persoane, in sali cu o acustica slaba, alergand dupa microfoane, multi dintre cei prezenti cu o cunoastere slaba a limbii engleze, fiecare asteptand sa i se consemneze ceva in procesul verbal care ar fi putut face senzatie in presa de acasa si rusii care intelegeau ceea ce se intampla cu maxima dificultate”.
Delegatia sovietica nu putea colabora nici in chestiunile minore fara a cere aprobarea Moscovei si totul trebuia raportat acasa.
Mai presus de orice, delegatia dorea sa-si protejeze pozitia fata de autoritati deoarce, asa cum sublinia un delegat american de origine rusa: “Nu uitati situatia dificila in care se afla concetatenii mei de odinioara, care au infruntat pe de o parte dificultatile limbii engleze si pe de alta parte plutonul de executie.”
Drepturile Speciale de Tragere (DST) – “moneda” FMI
DST-urile sunt lichiditati internationale create de FMI si folosite de bancile nationale (centrale) in circuit inchis. Ele sunt alocate de FMI tarilor membre, in mai multe transe, proportional cu cotele de participare ale acestora, in cadrul Fondului.
Prima alocare a fost pe 1 ianuarie 1970. Incepand din acest an au fost create DST, totalizand 21,4 miliarde, in perioadele 1970-72 si 1979-81.
Orice tara membra isi poate schimba DST-urile cu alte tari membre, primind in schimb valuta forte (de obicei dolari); schimbul se face prin intermediul FMI-ului care tine evidentele.
Daca situatia rezervei oficiale o permite, celelalte tari membre sunt obligate sa accepte DST-uri, pana la o valoare de maximum doua ori mai mare decat valoarea DST-urilor alocate initial.
Multe tari in curs de dezvoltare incaseaza imediat contravaloarea DST-urilor alocate, producand astfel o acumulare in rezervele tarilor industrializate sau a FMI si ajungand pana acolo incat isi platesc majorarea cotei cu DST-uri.
Pompierul FMI
Turbulentele financiare ale ultimului deceniu au supus FMI la noi incercari, institutia fiind nevoita sa-si revizuiasca in special activitatile de supraveghere.
La inceputul acestui deceniu, FMI a demarat o campanie masiva de sprijinire a tarilor din Europa Centrala si din regiunea Baltica, a Rusiei si a celorlalte tari din fostul bloc sovietic pentru depasirea dificultatilor tranzitiei de la economiile de tip centralizat la cele de piata.
Mare parte a acestui efort a fost orientat spre consilierea infiintarii structurilor financiare si economice esentiale pentru functionarea sistemului economic liber.
La jumatatea deceniului, in Mexic a erupt o criza financiara care a aratat vulnerabilitatea membrilor FMI in fata schimbarilor bruste ale atmosferei de pe pietele financiare, care au condus la retrageri uriase si imprevizibile de capital.
Mexicul a intocmit rapid un program puternic de imbunatatire a politicilor financiare, iar FMI a aprobat la 1 februarie 1995 un program de finantare record pentru o tara membra, de 17,8 miliarde de dolari. Acest sprijin exceptional a fost proiectat sa redea increderea comunitatii financiare internationale si sa blocheze extinderea crizei catre alte state membre.
Mai recent, criza financiara asiatica a impus un imprumut record pentru Coreea de Sud, in valoare de 20,9 miliarde de dolari, in decembrie 1997. Imprumuturi uriase au primit si Indonezia (11,2 miliarde de dolari – noiembrie 1997) si Tailanda (4 miliarde de dolari – august 1997).
De asemenea, problemele financiare si economice au necesitat imprumutarea Rusiei cu 11,2 miliarde de dolari in iulie 1998.
Tocmai cand 2000 parea sa se incheie fara probleme majore, ecourile marilor crize financiare fiind tot mai slabe, criza bancara care a zguduit Turcia la inceputul lunii decembrie a reusit sa sperie de-a binelea lumea financiara internationala, pompierul FMI grabindu-se sa acorde un imprumut de urgenta de zece miliarde de dolari, secondat de Banca Mondiala cu inca cinci miliarde.
Un “nou” FMI ?
Toata aceasta succesiune de crize financiare a adus FMI in centrul atentiei, ca una dintre cele mai blamate institutii internationale. Reuniunile anuale ale membrilor sai au ajuns sa tina capetele de afis in fluxurile agentiilor de stiri prin manifestatiile din ce in ce mai violente ale activistilor antiglobalizare.
Criticii principalei institutii financiare internationale au sustinut in repetate randuri ca sumele uriase acordate de FMI sub forma de credite pentru calmarea situatiilor de criza au incurajat bancile sa dea imprumuturi intr-o maniera aproape iresponsabila pentru ca stiau ca, in eventualitatea unui soc financiar, Fondul va interveni pentru a salva situatia.
Devenit tinta unor presiuni din ce in ce mai puternice, FMI a promis sa se reformeze, o data cu venirea la sefia sa a germanului Horst Koehler.
“Noul” FMI se va concentra asupra responsabilitatilor sale fiscale si monetare, asigurandu-se ca tarile care beneficiaza de asistenta sustin efectiv politicile recomandate. De asemenea, Fondul va acorda asistenta, fara sa dea “lectii”.
FMI a adoptat deja mult asteptatele modificari ale practicilor de creditare, in sensul descurajarii recurgerii repetate a tarilor in dezvoltare la resursele sale, majorarea costului creditelor in general si reducerea perioadei medii de rambursare a imprumuturilor.
Apelarea la credite pe termen mediu de la FMI va fi restrictionata in viitor numai la tarile care au iesit recent din categoria celor cu acces la finantari pe baza de concesii, precum si la anumite tari sarace, care nu au acces pe pietele de capital.
Nu in ultimul rand, guvernele care imprumuta mai mult decat echivalentul dublului cotei de participare la rezervele Fondului va trebui sa plateasca o rata de dobanda mai mare. ?arile care nu mai semneaza acorduri noi de creditare, dar care au imprumuturi in derulare vor fi atent monitorizate.