Dacă un singur om ar reprezenta în același timp aspectele pozitive și negative ale “revoluției” gazelor de șist în Statele Unite, acesta ar fi Aubrey McClendon. Un avocat carismatic și neobosit al gazelor naturale, McClendon a înființat acum 24 de ani firma Chesapeake și a transformat-o în al doilea mare producător de gaze american, după gigantul ExxonMobil, scrie Financial Times.

Deși nu a jucat niciun rol în dezvoltarea tehnologiilor forajului orizontal sau fracturării hidraulice, care au făcut posibilă extragerea gazelor și a petrolului din roci sedimentare, McClendon a fost cel care le-a recunoscut potențialul mai bine decât oricine. El a avut un succes remarcabil și în a convinge proprietarii de terenuri să permită companiei sale să foreze pe pământul lor. Printr-o “armată” de mii de agenți, Chesapeake și-a extins activitățile în majoritatea zonelor din Statele Unite cu zăcăminte bogate de hidrocarburi ascunse în șist.

Achizițiile accelerate sub comanda lui McClendon au lăsat însă compania într-o poziție vulnerabilă atunci când prețurile gazelor naturale s-au prăbușit la minime istorice anul trecut. În plus, afacerile personale ale directorului au devenit la un moment dat suspecte, determinând board-ul companiei să investigheze practica directorului de a împrumuta fonduri de la firmele care investeau în Chesapeake, notează The Wall Street Journal.

Condițiile noi de piață au făcut necesară și o schimbare de management. Anul trecut, Chesapeake a oferit celor mai mari acționari poziții în board, cedând astfel controlul fondului Southeastern Asset Management Inc și magnatului Carl Icahn. Acționarii au cerut companiei să restrângă cheltuielile și să “trăiască” pe banii proprii. Solicitarea noului board contrasta puternic cu strategia lui McClendon de a cheltui mai mult pe licențe și foraje decât încasa firma din vânzări, și de a finanța activitatea prin înțelegeri complexe, de la parteneriate cu jucători mai bogați, la vânzarea drepturilor asupra producției viitoare în schimbul unui avans de bani.

În cele din urmă, Aubrey McClendon a luat decizia de a se retrage din companie, pe fondul unor “diferențe de filosofie” cu noul board. CEO-ul va părăsi Chesapeake la 1 aprilie, dar va oferi sprijin în timpul perioadei de tranziție. După ce în 2009-2011 a încasat salarii și bonusuri în valoare totală de peste 150 milioane de dolari, McClendon va primi o primă de compensație de până la 50 milioane de dolari.

Retragerea lui McClendon la vârsta de 53 de ani din compania pe care a creat-o este un semn că “epoca eroică” a gazelor de șist în SUA s-a încheiat. “Motoarele revoluției șistului au fost prețul ridicat al gazelor naturale și inovația tehnologică”, apreciază Robin West, analist la firma de consultanță PFC Energy. “Astăzi, prețurile gazelor au scăzut, iar companiile independente aflate în avangarda progresului tehnologic, de la care a pornit totul, nu mai sunt la fel de importante.”

Piața americană a petrolului și gazelor este acum câmpul de luptă pentru grupuri internaționale ca Exxon, Chevron, BP, Shell și Statoil. Viitorul va aparține companiilor cu buzunare adânci care își vor permite să îndure perioada actuală de prețuri mici, iar Chesapeake s-ar putea să nu fie în acest grup privilegiat. Compania și-a redus cu 2 miliarde de dolari bugetul anual pentru foraje și puțuri noi, și a închis o serie de sonde mai puțin profitabile.

Norocul Chesapeake s-ar putea schimba dacă prețul gazelor ar intra din nou pe o pantă ascendentă. Prețul, care a atins un vârf de 470 dolari pe mia de metri cubi în 2008, s-au prăbușit în urma boom-ului șisturilor la circa 120 dolari pe mia de metri cubi. Analiștii nu se așteaptă ca prețul să depășească 144 dolari pe mia de metri cubi până la sfârșitul acestui deceniu.

Subiecte #gazele de șist