Tocmai cand sa aniverseze 20 de ani de la caderea comunismului si sfarsitul tranzitiei, statele din Europa de Est si fosta Uniune Sovietica trebuie sa faca fata celei mai grave crize financiare globale din ultimele decenii, iar datele arata ca au fost cele mai grav lovite din lume. De ce s-a intamplat asta si cat din reformele facute – mai mult sau mai putin impuse de organizatiile financiare internationale ca FMI si Banca Mondiala – au contribuit la agravarea efectelor crizei, s-au intrebat specialistii Bancii Mondiale intr-un studiu de 250 de pagini incarcat de grafice si tabele, prezentat ieri la Bucuresti. Situatia este atat de dificila incat in prezentarea studiului este chiar pusa intrebarea: “A fost integrarea economica si financiara o eroare?”, cu raspunsul, evident, “NU”. Dar cum s-a schimbat atat de rapid paradigma economica din aceasta zona incat poate fi pusa acum in discutie necesitatea a 20 de ani de reforme?”Acest grup de tari s-au dovedit mult mai vulnerabile decat altele la criza financiara mondiala, iar intrebarea este cate din masurile luate in tranzitia catre o economie de piata au creat aceasta vulnerabilitate si daca se putea evita aceasta”, a spus ieri Juan Zakluendo, lead economist in cadrul Biroului economistului-sef al Bancii Mondiale pentru Europa si Asia Centrala, prezent la Bucuresti pentru lansarea raportului, “Turmoil at Twenty” (Furtuna la 20 de ani). Una din explicatiile socului este integrarea financiara prea rapida.
“Integrarea financiara, comerciala si a fortei de munca in economia occidentala intr-un ritm foarte rapid este una din explicatii”, a spus ieri Juan Zakluendo de la Banca Mondiala.
Dar au cazut unele state, cum sunt tarile baltice, care experimenteaza caderi de 20% ale PIB, similare unor situatii de razboi, sub presiunea prea mare a capitalului international care a finantat un boom nesustenabil al activelor?
“Diferenta intre cum au raspuns statele din estul Europei la criza financiara mondiala a fost data in mod decisiv de expunerea la credite in valuta, iar excesul de credite are doi responsabili: si debitorii dar si creditorii”, a spus Zakluendo. El a amintit cazul Poloniei si al Cehiei, unde economiile nu au suferit scaderi puternice pentru ca majoritatea imprumuturilor au fost in moneda locala, chiar daca sistemele bancare au fost cumparate de investitori straini.
“Pentru bancile straine a fost o oportunitate sa dea credite in aceasta zona, chiar si in euro, unde riscul era mai mare. Nu pot fi invinuite. De ce nu ar fi facut-o? Au avut de castigat pentru ca pe piata era cerere mare, dar si pentru ca au plasat profitabil resursele ieftine atrase de pe pietele financiare globale”, a explicat Zakluendo.
Inaltul oficial al Bancii Mondiale a mai sustinut ieri ca mostenirea pozitiva a epocii planificarii centralizate – calitatea resursei umane si infrastructura – au fost “epuizate” inainte de criza.
Insa privind in urma acum, cand firme mari si banci sunt salvate de stat in Occident, a fost eroare faptul ca statul si-a luat brusc mana de pe economie in aceasta zona, fiind nevoit sa inchida intreprinderi si banci nerentabile?
“Statele bogate isi pot permite sa mentina in viata intreprinderile sau bancile cu pierderi daca considera ca sunt importante pentru economiile lor, pentru ca au cu ce sa plateasca pentru asta”, a spus el.
Dar Romania a trebuit sa inchida intreprinderi ca Tractorul sau Semanatoarea, astfel ca acum nu mai are niciun mare producator de utilaje agricole, in ciuda potentialului agricol local, ca urmare a cerintelor din anii ’90 ale Bancii Mondiale si ale FMI.
“Intr-adevar, intr-un anume sens nu este corect”, a fost de acord oficialul FMI, “dar tine de puterea financiara. “Daca insa este mai ieftin sa importi tractoare din China, de exemplu, atunci de ce sa nu o faci?”
Din tonul general al studiului Bancii Mondiale se desprinde ideea ca este inca nevoie de reforme pentru a depasi aceasta perioada dificila. Dar dupa 20 de ani de tranzitie, mai poate societatea sa accepte ca este in continuare nevoie de reforma?
“Este adevarat ca este greu sa vorbesti iarasi de reforme dupa 20 de ani de tranzitie, dar statul roman trebuie in continuare sa faca reforma pentru a corela resursele cu performanta administrativa”, a spus Catalin Pauna, senior economist la biroul din Bucuresti al Bancii Mondiale.
Pauna afirma, spre exemplu, ca resursele publice alocate pentru sanatate sau invatamant s-au dublat in ultimii 4-5 ani, dar performanta acestor sectoare nu s-a imbunatatit corespunzator.
Printre sectoarele care au depasit tranzitia, oficialul Bancii Mondiale a remarcat sistemul bancar, care “a rezistat destul de bine” pana acum la criza economica, dupa spusele sale, precum si “insule” din agricultura, adica mari companii care “administreaza mii de hectare si care beneficiaza de economii de scara”.
Oficialul Bancii a mai spus ca exista printre optiunile statului posibilitatea de a majora o parte din taxe in 2010 pentru a se incadra in deficitul bugetar, dar tine de “vointa politica”.
Daca statul nu va putea restrange cheltuielile suficient pentru a se putea incadra in parametrii conveniti cu institutiile financiare internationale, este posibila o decizie de majorare a unor taxe, dar aceasta va fi o decizie politica, a spus Catalin Pauna.
“Este o intrebare: cu cat te mai poti misca in sus cu taxele? Anumite taxe sunt mici, cum este impozitul pe venit, dar contributiile sociale sunt printre cele mai mari din Europa”, a explicat Pauna.