Cel mai nedrept lucru pentru noul Superman Returns este comparatia cu clasicul Superman (1978). Oricine a avut prilejul sa vada atunci filmul semnat de Richard Donner va accepta cu greu o alta varianta, pentru simplul fapt ca un alt Superman, jucat de altcineva decat Christopher Reeve (unul dintre cazurile de distribuire perfecta din istoria filmului) si lipsit de umorul, culoarea si verva de atunci pare de neimaginat. Filmul lui Donner reusea nu doar intruchiparea ideala a celui mai indragit supererou al cinematografului, dar era un amestec admirabil de replici inteligente, umor, autoironie, spirit ludic, chimie intre protagonisti, distributie excelenta, efecte speciale, muzica, romantism, tandrete, energie si actiune. O data depasit acest calcai al lui Ahile, Superman Returns merita insa privit cu toata sinceritatea si atentia. Fan total al lui Superman din copilarie, regizorul Bryan Singer nu se sfieste de apelurile tandre la vechea pelicula, propunandu-ne insa un erou mult mai adaptat inceputului de mileniu. In anii ’80, Superman se amuza sa salveze pisici din copac si sa le faca farse hotilor si ticalosilor, pana si schimbul lui de replici cu maleficul Luthor avand umor. Acum, Superman se reintoarce pe Pamant (dupa o calatorie de cinci ani spre Kryptonul natal pustiit), pentru a gasi o planeta in degringolada, unde Raul s-a raspandit fulgerator. Oamenii sunt dezorientati si blazati in fata violentei omniprezente, el nu-si mai gaseste locul, iar propria iubita urmeaza sa primeasca premiul Pulitzer pentru un articol intitulat De ce nu avem nevoie de Superman. Este doar inceputul unei tradari culminand cu o razbunare atroce din partea unui Lex Luthor scelerat, care nu mai glumeste deloc, pregatindu-i un atac zdrobitor drept in miezul inocentei lui legendare. Dincolo de efectele speciale deloc ostentative (care pastreaza stilul filmului original) si de suspansul buimacitor, care te tine lipit de scaun aproape trei ore, reusita teribila a lui Singer este nu ceea ce arata filmul, ci mai ales ce simbolizeaza. Cu mare discretie, dar cu o claritate emotionanta, Singer face o paralela sfasietoare intre binele si inocenta lui Superman si figura Cristica, sugerand, nu o data, ca lumea inca nu a invatat sa-si iubeasca salvatorii si ca insusi Mesia, daca ar reveni pe Pamant, ar fi respins cu aceeasi furie si inconstienta. De la scena de inceput, care trimite la Piet?, la Golgota pregatita cu sadism de dusmanii sai si pana la finalul cu o simbolistica mai mult decat stravezie, Superman cunoaste toate gradele de ingratitudine, pastrandu-se pur si nobil. O concluzie pe care Singer nu ezita sa o transforme intr-o vibranta si fermecatoare pledoarie pentru atat de fragilul Bine ramas pe lume, intr-un film lucrat cu migala, talent si mare tandrete. Singurul lucru de depunctat este jocul rece, neconvingator, impersonal al lui Kate Bosworth (la ani lumina de fastacelile, imbujorarile si panicile adorabile ale lui Margot Kidder – fosta Lois Lane, magnetica alaturi de Christopher Reeve). Insa timidul Brandon Routh, noul Superman, reuseste nu sa concureze cu Reeve – ceea ce ar fi fost absurd, nebunesc si imposibil -, nici sa ne stearga imaginea lui, ci dimpotriva, sa evoce cu emotie si caldura un personaj care, dincolo de actele cinematografice de salvator al omenirii, are un merit infinit mai important: ne reaminteste fondul de copilarie si inocenta si dorinta de bine care zac ascunse in noi…
Superman Revine/Superman Returns Productie SUA, 2006. Regia: Bryan Singer. Cu: Brandon Routh, Kevin Spacey, Kate Bosworth, Parker Posey, James Marsden, Frank Langella, Eva Marie Saint.
Premiera: 14 iulie. Distribuit de InterComFilm Romania.