Cine suflă în pânzele cursului

Subiectul cursului leu/valute de circulație internațională este dezbătut în fiecare zi de consilieri din BNR, de oameni de afaceri, de turiști, de investitori instituționali, de agenți de bursă, de florărese, de foști bancheri și actuali consultanți financiari, de importatori, de exportatori și de restul populației.

Nicio părere nu se potrivește cu o altă părere, dar domnește suverană și fără să clipească ideea că valoarea leului este determinată numai de cererea și oferta din ziua respectivă, singurul criteriu ce definește și menține stabilitatea pieții valutare, dar și asigură în continuare o stabilitate financiară cu scopul final al controlului nivelului de inflație.
Dar piața este influențată de zeci de alți factori ce conduc la o anumită cerere de valută sau lei, cum ar fi: nivelul dobânzilor la lei sau la valute, nivelul prețurilor la elementele cheie din economie, petrol, gaze, electricitate, producția industrială, nivelul salariilor, numărul de angajați, numărul de șomeri, producția agricolă, nivelul importurilor de alimente, nivelul exporturilor , deficitul de cont curent, deficitul de balanță, deficitul bugetar și lista este destul de lungă.

Un consilier din BNR ne explică aproape zilnic cum trebuie să analizăm piața valutară și ce ar trebui să facem noi să ajungem să înțelegem că formula de stabilire a cursului valutar practicată de BNR este singura modalitate de a împăca toate dorințele, mai mult sau mai puțin fundamentate, ale participanților la procesul economic.
Dacă ar “asculta” dorințele exportatorilor, ar frusta corul importatorilor, iar pe termen lung deprecierea sau aprecierea, prin alte metode, nu ar face bine nimănui și atunci trebuie menținută actuala formulă.
Ce mai învățăm de la același consilier: că de fapt dobânda de referință practicată de BNR este bună, fiind destul de ridicată se garantează stabilitatea financiară, ca pe termen scurt deprecierea poate ar face bine, dar pe termen lung este nocivă (ce înseamnă termen lung???), că piața valutară este foarte vie, cu mari vânzări și cumpărări, că PIB-ul în prăbușire este o cauză de influențare, dar pe termen lung cel mai important factor în asigurarea stabilității cursului valutar este concurența generată de participanții pe piața valutară.

Oare lipsa de producție din România nu influențează cursul? Oare oceanul acesta de importuri care și-au croit o parte solidă a pieții din România, favorizate, pe termen scurt, de leul puternic și stabil nu influențează cursul în orice direcție? Oare deficitele de cont curent, bugetar sau al balanței de plăți nu au nicio influență, fie în sus sau jos. Oare plecarea a trei milioane de români în străinătate la muncă ar putea influența cursul leului? Oare politica băncilor străine din România de a atrage depozite cu oferte de dobândă foarte atractive în comparație cu piețele externe combinate de niveluri de dobândă ridicată la credite nu are nicio influență, pozitivă sau negativă? Este adevărat că o depreciere necontrolată a leului ar putea avea urmări destul de dureroase pe multe planuri ale economiei, dar pentru asta avem BNR cu capacitatea de a controla evenimente nedorite prin uriașele rezerve valutare și aur.
Cheia adevăratei valori din piața valutară este la BNR prin nivelul dobânzii de politică monetară, prin politica de reducere a lichidității din sistemul bancar, urmată de o scădere a nivelului dobânzilor la depozitele bancare în lei, atunci activitatea pieții valutare ar urma un curs foarte concurențial și un BNR care ar trebui să decidă între apărarea leului și o eventuală schimbare de tactică valutară.
La ora actuală politicile combinate ale BNR de menținere a imaginii de soliditate financiară a băncilor din sistem sunt pe cale să determine reacții foarte negative din partea tuturor factorilor angrenați în procesul economic din România și cu implicații greu de anticipat.

Vladimir Cohn este un om de afaceri ce deține mai multe fabrici de celuloză și hârtie – Ecopack și Ecopaper Brașov