Povestea incepe destul de sprinten, cu un Ashton Kutcher care
se descurcă foarte bine in rol (in ciuda aerului său vitelin și
mult prea rarelor schimbări de expresie), predându-ne, pe post de
gigolo, regulile acroșării sigure a femeilor mature, singure,
bogate și bine plasate din Los Angeles-ul de azi și făcând
constatări asupra speranțelor de parvenire cu care zeci de mii de
tineri inundă in mod repetat Orașul Ingerilor și al celebrității
obținute peste noapte.
Destul de rapid după aceste constatări, insă, acțiunea incepe
să semene cu un balon dezumflat. Avocata bogată care stă in fosta
casă a lui Peter Bogdanovich (amănunt revelator mai mult in termeni
de preț decât de eminență in fața blazaților gigolo care se lăfăie
la petrecerea dată in absența gazdei), jucată cu subtilitate și
perfect dozaj al reacțiilor de Anne Heche, urmează algoritmul
previzibil al victimei care se știe inșelată, dar inchide o vreme
ochii pentru că și acest lucru face parte din calcul.
Gigoloul interpretat cu aplicație de Kutcher – care se lăfăie
dezinvolt prin viață și prin luxoasa locuință, in nelipsitele sale
bretele – este credibil doar până in momentul in care priceperea
“profesională” i se moaie in fața escroacei Heather, care il joacă
pe degete după propria-i rețetă, pe care el le-o aplicase până
atunci femeilor. Insă tocmai această răsturnare de situație pe care
mizează scenariul scârție rău pe la incheieturi, suferind de lipsă
de credibilitate și neavând nici un strop din consistența și
cinismul unui The Grifters ori din stilul unui American
Gigolo.
Pe deasupra, realizatorii se mai și ambiționează să-i
confecționeze acestei struțocămile căznite un final moralizator,
didactic și ieftin, care pică exact ca nuca in perete pe toată
isprava. Una dintre alternativele care ar fi dat poate substanță
acestui filmuleț mai degrabă melodramatic decât comic ar fi fost
concentrarea pe un eventual portret al aspirantului la glorie (fie
el fată sau băiat) care bate la porțile L.A.-ului, tânăr, frumos și
sportiv, in speranța că va ajunge cineva sau ceva și sfârșește
peste ani dezolat, deformat de operații estetice nereușite,
așteptând zadarnic pe la ușile studiourilor care i se inchid in
nas, refuzându-i cele mai neinsemnate roluri in cele mai obscure
seriale.
S-au realizat deja documentare mult mai reușite, chiar
frisonante, pe această temă. Nu este și cazul acestui anemic
Spread, care nu ar fi meritat nici măcar atâta atenție dacă
nu ar fi făcut deja (inclusiv in România) săli pline de spectatori
care anticipau “faze tari”. Ei bine, dacă pe seama filmului au
circulat foarte multe zvonuri asupra scenelor picante de care
abundă, ce-i drept, chiar și aici el dezamăgește. Pentru că
pornografia nu inseamnă nicidecum erotism, iar scenele așa-zis
toride dintre personaje nu au nici una, nici alta – sunt când
extrem de banale (cele dintre Anne Heche și Ashton Kutcher, deși
amândoi urmează conștiincios pozițiile indicate de regizor), când
de o stupizenie pudibondă care s-ar vrea emoție și inocență (cele
dintre Kutcher și nesărata Margarita Levieva).
Singurul lucru cu adevărat interesant se află in paralela
dintre realitatea și ficțiunea intre care balansează Ashton
Kutcher, ca soț al lui Demi Moore, și speculațiile care s-ar putea
constitui intr-un metatext al filmului. Abia aici, in curajul de-a
lua in răspăr pe ecran o opțiune de viață pe care gurile rele ale
tabloidelor au forfecat-o destul la vremea ei, ar putea sta umorul
actorului Ashton Kutcher (și poate al consoartei sale) și
virtualitățile rolurilor sale viitoare. Deocamdată insă,
Spread rămâne o povestioară patetică ce brodează stângaci și
extrem de plicticos pe tema eternei tristeți a escrocului
sentimental de cursă lungă, care, pe deasupra, se mai trezește și
escrocat…
Playboy de L.A. / Spread. Producție SUA, 2009. Regia:
David Mackenzie. Cu: Ashton Kutcher, Anne Heche, Margarita Levieva,
Sebastian Stan, Sonia Rockwell, Maria Conchita Alonso, Hart
Bochner. Premiera: 21 august. Distribuit de: MediaPro
Distribution.
ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la “Tineretul Liber”, “Cotidianul” si “Ziarul de Duminica”, specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum “Pro Cinema”, “Re:publik”, “Apropo”, “ProTV Magazin”, “The One”, “Playboy”. A facut parte din staff-ul TIFF – editiile din 2007 si 2008 – ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.