Trebuie să spunem dintru început: ne aflăm în fața unui uimitor dicționar*), necesar, așteptat și util. Care nu putea fi realizat decât de un om cu o profundă acribie și care s-a mișcat întreaga viață în domeniul cinematografiei. Mai mult, a și publicat numeroase cărți care au ca temă istoria cinematografului românesc, cum veți vedea mai departe.
„Lucrarea de față, mărturisește autorul, se înscrie unui demers de cercetare inițiat de autor la jumătatea anilor 60, acela de a se crea instrumentele de lucru (a căror necesitate se făcea încă pe atunci resimțită) pentru o Istorie a cinematografului din România, configurat într-un proiect cu patru voleuri: cel dintâi filmografic (concretizat în seriile «Producția cinematografică din România» și «Filmat în România»); cel de-al doilea, biofilmografic (lexicoanele «1234 cineaști români» și cel de față); ultimele două, cronologic și bibliografic (o «Cronologie a cienmatografului românesc» și o «Bibliografie a cinematografului în România»), încă în fază de lucru.”
Dicționarul „Cinematografiștii” cuprinde: numele înscrise pe genericele miilor de filme de toate genurile produse în România și în afara României de către cineaști români, pionieri ai cinematografului, tehnicieni, critici și istorici de film, actori, oameni de artă și cultură interesați de cinema, producători, distribuitori, activiști culturali și politici implicați în cinematografie. Din totalul de aproximativ 10.000 de persoane care au avut de-a face, în decursul vremii, cu cinematograful din România, autorul a ales un număr de 2345. A optat, cum spune, „pentru termenul cinematografist, care continuă să figureze în «Micul dicționar academic al limbii române »”, deoarece „lumea variată și specializată a cinematografului de azi are nevoie de un termen generic, pe care îl poate oferi resuscitarea vechiului cinematografist.”
Câteva „chei” suplimentare, utile cititorului: deși lucrarea este dedicată în principal oamenilor de cinema din România, îi cuprinde nu numai pe cei care au au lucrat în cinematograful românesc, ci și pe cineaștii străini, care au contribuit la dezvoltarea cinematografului din țara noastră sau au colaborat ocazional, dar semnificativ, cu acesta, pe cineaștii români care, născuți în România, au activat numai în cinematografiile de pe alte meridiane și pe care majoritatea dicționarelor și enciclopediilor străine îi citează cu mențiunea „cineast român”; biografiile cuprind nu doar elementele pur calendaristice (naștere și eventual deces), ci și date importante „de etapă”, repere determinante pentru evoluția fiecărei persoane în parte, cu influență directă sau mediată asupra operei; deși nu s-a avut în vedere o ierarhizare valorică, această diferențiere se face indirect, prin menționarea premiilor naționale și internaționale semnificative obținute de opere și cineaști, și, în unele excepționale cazuri, prin dezvoltări ample, dedicate unei cariere cinematografice de excepție; atât pentru datele biografice, cât și pentru filmografii și premii, informația este adusă la zi (septembrie 2013).
Cine este Bujor T. Rîpeanu?
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica, sectia teatrologie-filmologie (1958). Redactor la Arhiva Nationala de Filme (1966 -1970; 1973 – 1980), cercetător știintific la Institutul de Istorie a Artei al Academiei Romane (1969 – 1972). Producător delegat la Casa de filme 5 (1980 – 1990). Consilier la Ministerul Culturii în problemele audiovizualului (1990 – 1991). Director al Editurii Video a Ministerului Culturii (1991 – 1998). Director general al Arhivei Naționale de Filme (1999-2001). Debutează în presă inca din anii studenției la revistele „Teatrul” și „Film”. Îsi continua activitatea publicistica în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „Astra”, „România Literară”, „Flacăra” și în unele cotidiene în perioada 1968 – 1999.
Preocupat cu precădere de istoria cinematografului românesc, este autorul unor studii și articole publicate în reviste de specialitate: „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Caiet de documentare cinematografică”, „Film”, „Secolul XX”, „Cinema – Journal”, „Filmwissenschaftliche Mitteilungen” (1957-), precum și în diferite volume colective: „Anthologie des ecrits theoriques sur l’art en Roumanie” (1972); „Contribuții la istoria cinematografului în România” (1972), „Probleme actuale ale arhivisticii” (1972), „Cinematograful românesc contemporan” (1976).
Incepând din 1966 realizează serii de emisiuni TV pe teme de istoria cinematografului („Pagini din istoria cinematografului românesc”, „Document cinematografic”, „Filmul românesc – proba timpului”). Participa la colocvii și congrese internaționale pe teme de arhivistică și istoria cinematografiei.
Volume: „Dicționar cinematografic” (1974) – în colaborare cu Cornel Cristian; „Secolul cinematografului” (1989, Premiul Uniunii Cineaștilor din România pentru critica de film); „1234 Cineaști români” (1996); „Dicționar de cinema” (1997); „Cinema – un secol și ceva” (2002), „Lumea filmului” (2005) – toate in colaborare cu Cristina Corciovescu. „Filmat în România – filmul de ficțiune”, vol. I: 1911-1969 (2004, Editura Fundației Pro, premiul Asociației Criticilor de Film din România); vol. II: 1970-1979 (2005). „Filmat in România – filmul documentar: 1897-1948” (2008, Editura Meronia, premiul Uniunii Cineaștilor din România).
Membru al Federației Internaționale a Criticilor de Film, calitate în care participă la juriile FIPRESCI ale unor festivaluri naționale și internaționale de la Oberhausen, Paris, Montecatini, Leipzig, Cottbus.
*) Bujor T. Rîpeanu – Cinematografiștii – 2345 cineaști, actori, critici și istorici de film și alte persoane și personalități care au avut de-a face cu cinematograful din România sau care sunt originare de pe aceste meleaguri. Editura Meronia, 632 pag.