Criticii americani de film au afirmat despre Match Point ca este cel mai captivant film al lui Woody Allen de la Bullets Over Broadway (1994) si Delicte si faradelegi/ Crimes and Misdemeanors (1989) incoace. Tot ei au spus ca asistam la cea mai spectaculoasa si vitala revenire a unui regizor de la Robert Altman cu The Player. Woody Allen scazuse putin tonul sau unic si inimitabil in The Curse of The Jade Scorpion (2001), Hollywood Ending (2002) si se jucase plasandu-si replicile filosofice prin intermediul tinerilor din Anything Else (2003) si Melinda and Melinda (2004). in Match Point, insa, el schimba situatiile de un comic inconturnabil pe un cinism teribil, pe care nu poti sa-l contrazici sau sa nu-l admiri pe de-a-ntregul. Unele voci spun ca Allen e aproape de nerecunoscut aici, pentru ca schimba nu doar atmosfera si locatia, ducandu-si povestea intr-o capitala britanica descrisa cu atata acuratete ca l-ar face si pe Ivory sa se rusineze, dar schimba si modul in care se apropie de personaje si axul povestii. Privita insa cu mare atentie, povestea lui despre arivism si amoralitate, despre amor si fatalitate are destule note “a la Allen”. De fapt, marele moralist care e Allen (si care spunea in “Delicte si faradelegi”: “Comedia este o tragedie peste care a trecut timpul”) nu face decat sa-si rescrie, uluitor si extrem de acid, obsesiile binecunoscute – conflictul interior al unor eroi framantati de dileme sentimentale. Numai ca aici, sub invelisul catorva povesti de dragoste intre personaje din straturi sociale diferite (diferenta mai acuta decat oriunde la Londra) se ascunde un discurs cutremurator si teribil despre dorinta carnala si nazuinta spre siguranta si confort, si mai ales despre turbulenta ciocnirii dintre ele. intre copertile povestilor intretaiate a doua cupluri de indragostiti se afla o acerba cursa a intrebarilor despre cruzime si ingaduinta, despre orgoliu si trufie, despre adevar si minciuna. Patru tineri, doi barbati si doua femei, devin protagonistii intalnirii dintre o lume bogata, tihnita, dar lipsita de vlaga si una frusta, saraca, lipsita de scrupule si duduind de patimi, intre care cea pentru bogatie predomina, maturand orice sta in calea ei. Bun, toate acestea se gasesc in marile romane din literatura clasica. Iar Allen jongleaza aici, deloc intamplator, cu Dostoievski (tanarul sau erou citeste “Crima si pedeapsa”, iar personajele sunt purtate de destin in mijlocul unor conflicte interioare de intensitatea celor lasate de imensul scriitor rus), cu regulile teatrului cehovian si cu dialoguri de un cinism ce il egaleaza pe Oscar Wilde. Cat despre distributie, el isi conduce tinerii actori spre recitaluri unice, facand, printre altele, minuni cu noua lui muza, senzuala Scarlett Johansson, pe care, cu toate rolurile ei spectaculoase, nimeni n-a pus-o astfel in valoare pana acum. Palpitant, rascolitor, tensionat, senzual, cu rasturnari narative plasate asemenea loviturilor de teatru, cu personaje complicate, aparent admirabile, dar toate avand comportamentul viciat de un scop ascuns, de interese, orgolii, meschinarii si slabiciuni, filmul lui Woody Allen este o capodopera, o plonjare atat de curajoasa, definitiva, profunda si surprinzatoare in mocirla naturii umane (aici dezvaluita de o lume luxoasa, cosmetizata si cuceritoare) si in angrenajul capricios al hazardului care guverneaza lumea, incat nu e scuzabil sub nici o forma sa-l pierdeti.
* Match Point Productie SUA-Marea Britanie-Luxembourg, 2005. Regia: Woody Allen. Cu: Jonathan Rhys Meyers, Scarlett Johansson, Emily Mortimer, Matthew Goode, Penelope Wilton, Brian Cox, Geoffrey Streatfield. Premiera: 24 martie. Distribuit de MediaPro Film Distribution.