Ciprian Vălcan – Cioran, un aventurier nemișcat. 30 de interviuri Editura All
Interviurile incluse în volume au fost publicate între anii 2010 și 2014 în revistele „Apostrof”, „Arca”, „Cultura”, „Dilema veche”, „Dilemateca”, „Europa” (Novi Sad), „Familia”, „Orizont”. Printre cele treizeci de personalități care vorbesc despre Cioran se află și patru români: Livius Ciocârlie, Dan C. Mihăilescu, Marta Petreu și Constantin Zaharia.
„Volumul de interviuri dedicat vieții și personalității complexe și paradoxale a lui Emil Cioran este unul aparte – scrie Dana Percec în prefață. În paginile sale, Ciprian Vălcan reușește să surprindă fațete inedite ale gânditorului româno-francez, în ciuda faptului că s-au spus și s-au scris deja atât de multe lucruri despre Cioran. Reușita în imprimarea unui aer proaspăt acestei evocări se explică mai ales prin selecția celor care au acordat aceste interviuri. Ei vin din zone culturale și lingvistice dintre cele mai diverse: sunt români și francezi, dar și polonezi, tunisi-eni, olandezi, americani, maghiari, italieni, portughezi, brazilieni, columbieni și spanioli. Ei au formații profesionale variate: sunt jurnaliști, scriitori, filosofi, traducători, poeți și eseiști, critici literari, profesori universitari sau editori. Unii l-au cunoscut pe Cioran personal, alții doar prin intermediul operei. Unii l-au descoperit în adolescență, alții doar la maturitate deplină. Unii l-au citit pe ascuns, temându-se de consecințe, alții s-au proclamat în gura mare înfocații lui admiratori. Unii l-au asociat cu vremurile în care a trăit, alții l-au considerat atemporal, potrivindu-l până și cu saloanele literare din secolul al XVIII-lea francez. Unii l-au plăcut necondiționat de la primele pagini, alții s-au arătat multă vreme sceptici, formulând unele rețineri chiar și astăzi.
Cele treizeci de interviuri fac loc atât unor nume consacrate în filosofie, istoria și critica literară și presa culturală, cât și unor tineri cercetători în plină ascensiune. Conversațiile cu ei punctează modul în care Cioran a fost receptat în diverse epoci și culturi, unele asemănătoare, precum anii ’60 cei plini de zbatere și vervă, respectiv țările est-europene, altele cu totul diferite – America anilor ’50, față de Brazilia contemporană, de pildă. Cei care l-au cunoscut pe Cioran se pun cu toții de acord că omul și opera se disociază dramatic: omul deschis, energic și politicos vs. scrisul dominat de pesimism și impulsuri suicidare. Mulți exegeți văd o disociere cel puțin la fel de netă între opera românească a lui Cioran, prea lirică, chiar „gălăgioasă”, cum o numește Livius Ciocârlie, și cea franceză, mai discretă, în căutarea unei perfecțiuni formale de negăsit în cealaltă. Aspectele formale sunt intens evocate și de cei care i-au tradus opera, care vorbesc, în interviuri, despre dificultățile impuse de stil, de fluctuațiile de tonalitate, permanent atârnată între seriozitate și râs. La fel de mulți dintre cei aflați în dialog cu Ciprian Vălcan observă tensiunea dintre consistența literară și încărcătura filosofică a scrierilor lui Emil Cioran, poate cea mai amplu dezbătută temă a interviurilor, alături de aceea a zonelor de influență și a numelor din filosofie și literatură care l-au inspirat sau a celor pe care le-a marcat personalitatea lui Cioran.”
El însuși unul dintre cei mai avizați și creativi exegeți ai lui Cioran, Ciprian Vălcan reușește, prin această culegere de interviuri, să reveleze o zonă foarte vie a culturii, ceea a descoperirii unui autor esențial prin intermediul dialogului cu cititorii, traducătorii, editorii și interpreții săi. „Unul dintre meritele majore ale acestei cărți este acela că reușește cartografierea unei zone culturale foarte întinse și diverse. Veritabilă geografie imaginară a aventurilor citirii și interpretării lui Cioran pe diverse meridiane, în numeroase culturi străine și în variate contexte istorice, Cioran, un aventurier nemișcat constituie un gest generos de democrație culturală, adresat direct și egal tuturor celor interesați de Cioran.” (Gabriela Glăvan)