Dan C. Mihăilescu
Despre Cioran și fascinația nebuniei
Editura Humanitas
Această carte care nu este, după mărturisirile autorului, decât plănuita prefață la ediția Cioran – “Scrisori către cei de-acasă” și care a început să fie scrisă la Păltiniș, în căsuța lui Noica, este rodul unei treceri prin sute de epistole și cartoline care i-au ocupat lui Cioran aproape fiecare dimineață vreme de jumătate de veac. “Scrisoarea reprezintă în biografia literară a lui Cioran un capitol distinct, tulburător, cât se poate de bine-șocant. Cioran este cea mai frumoasă nebunie a literelor române. Cum să-i refuzi corespondența, adică iubirile și furiile, îndoielile și resemnarea, confesiunile sufocante de disperare, elanurile erotice, lecțiile de cumințenie politică?”
Mary Higgins Clark
Unde ești?
Editura Lider
De zece ani tânărul Kevin MacKenzie, în vârstă de 21 ani, student în drept la Duke University, a dispărut fără urmă. Dar în fiecare an, de Ziua Mamei, el îi dă telefon mamei, asigurând-o că e bine. În anul desfășurării acțiunii romanului, la telefon intrevine sora tânărului, care îl anunță că dorește să-l găseasc cu orice preț. Romanul este povestea unei tinere care încearcă să elucideze misterul tragediei prin care a trecut familia sa și să reabiliteze imaginea fratelui său. Traducere de Lavinia Olteanu.
Antoni Casas Ros
Teorema lui Almodovar
Editura Vellant
Pe Antoni Casas Ros nu l-a vazut nimeni. Scriitorul a refuzat să apară în public în ultimii 15 ani, după ce un accident de mașină i-a mutilat fața. A locuit la Nisa și Barcelona, iar azi trăiește la Roma. Cartea de față este primul său roman (scris în franceză!), distins în Spania, în 2008, cu premiul “Cel mai bun roman de debut”. Anul trecut i-a mai apărut la Galllimard un volum de povestiri, iar anul acesta un nou roman. “Teorema lui Almodovar” este un amestec de ficțiune și autobiografie, un roman ambiguu. Punctul de la care începe este un accident de mașină în care eroul, un tânăr frumos și sensibil, își pierde fața, dar și iubita. Traducere din limba franceză de Aurelia Ulici. Postfață de Alexandru Matei.
Justin Richards
Stăpânul dinozaurilor
Editura Corint junior
Traducere de Sorin Voinea. Justin Richards este autor a peste douăzeci de romane și povestiri non-fiction. A mai scris scenarii radiofonice, piese de teatru și scenarii de televiziune. A redactat antologii de nuvele, a lucrat ca redactor tehnic și este fondatorul și redactorul unei reviste. Este bine-cunoscut pentru seria de cărți pentru copii “The Invisibile Detective” și ca director de imagine al cărților de mare succes “Doctor Who”, publicate de BBC.
Acțiunea cărții de față se petrece în Londra epocii victoriene. Eddie Coțcaru Hopkins îi fură portofelul lui George Archer, dar nu are nici cea mai vagă idee că urmează să pătrundă în lumea sinistră a zombilor, asasinilor și hoților de cadavre. Lui George Archer, care nu este un cetățean de rând, tocmai i se oferise o slujbă in cadrul Departamentului Artefactelor Neclasificate – o secție ultrasecretă unde se investighează tot ce este bizar și inexplicabil.
Dialoguri cu Amita Bhose
Eminescu este magnetul care mă atrage spre România
Editura Cununi de stele
Cartea reunește interviurile acordate de Amita Bhose între anii 1977-1991, avându-l ca subiect pe Eminescu. Primul contact cu poezia eminesciană, emoția întâlnirii cu doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, parcursul inedit al tezei de doctorat, dificultățuile dar și satisfacțiile traducerii lui Eminescu în limba bengali, indianismul lui Eminescu, analiza confluențelor dintre Eminescu și Tagore, drumul neabătut al cercetării operei eminesciene, universalitatea poetului – sunt câteva dintre temele abordate. Volumul cuprinde paisprezece interviuri. Cuvânt-înainte de Carmen Mușat-Coman.
Vasile Dâncu
Slove rurale
Editura Eikon
Poetul Vasile Dâncu, născut în 1939 în Runcu-Salvei, Bistrița-Năsăud, a ajuns cu “Slove rurale” la cea de-a patra sa carte, care acoperă intervalul de creație 2001-2009. Surâzatoare și poetică este precizarea că “această carte este sponsorizată de albinele din stupii autorului, aproximativ trei milioane de vietăți”, dar între file tonul este adesea de cântec funebru: “Trei cimitire/ avem la noi în sat/ de-acolo nici unul/ încă n-a înviat.// În ele dorm plugarii,/ păstori vestiți de oi,/ femei cândva focoase/ și bețivi de soi.// Știm mitul sublim/ cu Lazăr și Iisus./ Că nu-i greu la viață/ să fii readus.// Carnea nu ne spune/ bunăoară/ ce chin pe el/ să moară a doua oară.” Runcul tinde să devină dintr-un nume de sat un nume de carte, unde “Sub alb lințoliu/ dealurile dorm/ iertându-i, uitându-i/ pe cei ce le-au arat.” (Ioan Es. Pop)