Circ european pe banii Germaniei

O recentă vizită la Berlin, bogată în întâlniri cu oameni de afaceri germani, dar și cu unul dintre cei mai puternici miniștri ai cabinetului Merkel, mi-a întărit convingerea că răbdarea Germaniei se apropie de sfârșit. După mai bine de doi ani de dialog al surzilor la Bruxelles pe tema căilor de soluționare a crizei monedei unice și după ce a angajat peste 400 miliarde de euro pentru susținerea unui proiect politic sabotat din interior de guverne iresponsabile și de birocrați inepți, Germania se vede în situația incredibilă de a fi demonizată de corul tot mai gălăgios al “latin lover”-ilor, acompaniați de Bruxelles, de SUA și mai nou de FMI.

Vina Germaniei, în viziunea adepților confuzului concept de “creștere” – promovat asiduu de stânga socialistă, tradițional iresponsabilă cu banul public? Aceea de a nu mai fi de acord să semneze cecuri în alb pentru guverne care nu au luat niciodată în serios reformele structurale și buna guvernare. În zarva generalizată care caracterizează situația actuală din Europa, poziția principială a Germaniei – care este până la urmă trezorierul UE – e prezentată parțial, deformat și nu de puține ori tezist ori caricatural. Angela Merkel e “gospodina încăpățânată” care nu înțelege chipurile complexitatea problematicii UE (față de, vezi Doamne, intelectualii subțiri de la Bruxelles ori bancherii cu ștaif de la BCE), Germania însăși este “arogantă”, “nerecunoscătoare”, “antieuropeană”.

Obrăznicia liderilor națiunilor risipitoare și ineficiente nu mai are limite: guverne care plătesc astăzi pensiile și salariile funcționarilor de stat exclusiv datorită bunăvoinței germane dau lecții Berlinului despre cum ar trebui gestionată criza!? Țări care au funcționat doar câtă vreme creditorii străini le-au considerat (profund greșit!) comparabile cu Germania le explică azi nemților buna guvernare. Simplul fapt că Germania este în plină criză, singura mare economie europeană care continuă să crească, cu șomaj la minim istoric în condiții de austeritate riguroasă nu-i impresionează deloc pe guralivii lumii; faptele și cifrele sunt un moft, important e să le vândă propriilor conaționali iluzii cât mai aiuritoare.

Confruntată cu acest baraj de populism deșănțat, Germania rămâne ferm pe poziția logică, de bun-simț, a gospodarului harnic și serios: aceea de a refuza să cauționeze excesele vecinilor în absența unor mecanisme de control supranațional care să-i garanteze contribuabilului german că banii lui vor fi folosiți cu chibzuință, în scopul recâștigării competitivității Europei. Altfel spus: uniune politică, fiscală și bancară înainte de datorii comune. De partea cealaltă, corul vesel al celor care stau cu mâna întinsă vrea desigur mutualizarea necondiționată a datoriilor, nerestructurarea aparatelor publice, nediminuarea pachetelor sociale, neliberalizarea pieței muncii și neștirbirea suveranității naționale. Cine să plătescă pentru toate acestea? Desigur Berlinul! În mintea lor, Germania e obligată să le finanțeze la nesfârșit excesele, inepția și ineficiența economică.

Eu cred că, dimpotrivă, prezumția că Germania este captivă în proiectul european e total iluzorie. Marele intelectual german Thomas Mann spunea cu multă vreme în urmă că dilema Europei este fie o Germanie europeană, fie o Europă germană! Consecventă idealului unei Europe unite, Germania încearcă de mai bine de o jumătate de secol să-i inculce continentului nostru valorile perene ale economisirii, corectitudinii, seriozității, cultul lucrului bine făcut. În perioada scursă de la declanșarea crizei politicienii germani din întregul spectru parlamentar și-au trecut de nenumărate ori peste rezerve, au acceptat compromisuri vădite, au închis uneori ochii la derapaje flagrante ale partenerilor și au tăcut amar când au fost înjurați birjărește, tocmai din dorința profundă de a salvgarda proiectul european.

Germania și-a dovedit cu vârf și îndesat vocația europeană. Confruntată însă cu o coaliție tot mai viguroasă de saltimbanci politici care vor să-i fure portofelul, Germania cea atașată sincer valorilor comunitare și-ar putea pierde foarte curând speranța în șansele unui destin comun cu restul Europei. O gașcă de zevzeci populiști, fără un chior în buzunar, dar cu gura mare, se joacă cu răbdarea Germaniei. Să sperăm că-i potolește cineva înainte ca votantul german să spună “halt” Europei unite! Circ european pe banii Germaniei.

Doru Lionăchescu este președinte al Capital Partners