Cum credeți că poate fi un roman care e mediatizat în felul următor de un prestigios ziar, „Financial Times”: „Citește-l și rămâi celibatar!”? Măcar îți stârnește curiozitatea. Apoi te intrigă, te enervează, îți vine să abandonezi, ți se pare monstruos de lung, personajul feminin ți se pare de o cruzime și răutate fără margini, ajungi să crezi concluzia ziarului, dacă ești căsătorit deja începi să arunci priviri întrebătoare asupra jumătății tale, să-ți pui întrebări, să comentezi aproape orice fapt aparent inofensiv, să te intrebi cine e scriitoarea care a putut concepe o asemenea carte. Toate mi s-au întâmplat. Așa că am luat-o metodic, înainte de a scrie aceste rânduri, pe care simțeam că sunt obligat să le scriu.
Gillian Flynn s-a născut în 1971, e scriitoare americană și fost critic de televiziune. A publicat trei romane – „Sharp Objects” în 2007, despre un ucigaș în serie din Missouri, „Dark Places”, în 2010, despre o femeie care anchetează dacă fratele ei încarcerat este sau nu este răspunzător de uciderea familiei ei, pe când ea era un copil, și „Gone Girl”, din 2012, romanul de față, despre un bărbat căruia i-a dispărut soția și e acuzat pe nedrept de uciderea ei. Toate aceste romane au intrat în atenția juriilor diferitelor premii literare, ajungând foarte aproape de a fi încununate cu lauri, iar „Fata dispărută” a fost considerat de „The Observer” trilllerul anului. Nu-i puțin. Culmea este că că Gillian Flynn are o căsnicie reușită, a scris cartea la puțină vreme după ce se căsătorise și mărturisește în toate interviurile că a dorit să exploreze psihologia și dinamica unei relații pe termen lung.
„Fata dispărută” e mai mult decât un thriller psihologic convențional. Nimic nu e ce pare a fi. Faptele povestite la început despre o relație aproape idilică, de o armonie perfectă, romantică în orice caz, se arată a fi curând niște grozăvii. Intriga e spectaculoasă, captivează și e plină de surprize. Membrii unui cuplu căsătorit de cinci ani își povestesc alternativ partea lor de adevăr, după ce ea dispare în ziua celei de-a cincea aniversări.
Suspansul pleacă de la o nesiguranță a principalului pesonaj masculin, Nick Dunne. Și-a ucis sau nu soția, pe Amy Dunne. Mariajul este departe de a fi fost fericit. Nick e un fost jurnalist care și-a pierdut slujba datorită crizei economice. De altfel multe necazuri ale personajelor pornesc de la această criză, adeseori menționată. Pierzându-și slujba și veniturile, în disperare de cauză, se mută împreună cu soția din New York în orășelul North Carthage, din Missouri, unde se născuse. Deschide un bar, folosind fondurile dintr-o asigurare a soției și îl administrează împreună cu sora sa geamănă. Dar mariajul nu funcționează în continuare. Într-o zi, Amy dispare și Nick devine primul suspect. E intervievat de reporterii televiziunile și nu arată emoția pe care oamenii s-ar fi așteptat s-o arate. În prima parte a cărții nu știi dacă e vinovat ori nu. Orice gânduri împotriva soției ar avea, nu-l socotești în stare de o crimă. În prima parte a cărții, fiecare dintre cei doi își spune povestea, iar cele două sunt evident diferite. Din jurnalul lui Amy, Nick apare mai degrabă agresiv, treptat, treptat, agresivitatea sporind în timp. În partea a doua a cărții, cititorul află că amândoi soții eludează mari hălci de adevăr, ca să nu spun că mint. Amy și-a înscenat cu o minuțiozitate extremă și o cruzime fără margini dispariția, chiar moartea, numai să-l acuze pe Nick de crimă. Falsele dovezi se acumulează fără milă și tot orașul e pornit împotriva bărbatului, în timp ce femeia urmărea ascunsă dintr-o tabără retrasă evoluția cazului relatat de televiziunile ahtiate de scandal și sânge. Amy reapare abia când nu mai are bani, îl implică în poveste pe un fost adorator, pe care îl asasinează, după ce măsluiește probe că el ar fi fost răpitorul, și se întoarce la soțul ei. Iar acesta, deși a înțeles adevărul, deși Amy i se confesează, nu poate face nimic, nici măcar să divorțeze, pentru că ea decide să rămână însărcinată, folosind banca de spermă pe care o pregătiseră amândoi cu ani în urmă.
Povestea e revoltătoare, îți dă fiori, pentru că aproape toate acțiunile personajelor sunt autentice și convingătoare. Nu cred să mai existe o operă de ficțiune care să descrie atât de bine o căsătorie disfuncțională. Soțul e imposibil, dar soția e malefică.
Citiți această carte minunată, în ciuda ororilor pe care le descrie. Satisfacția va fi deplină. Mai ales că traducerea este absolut admirabilă.
Gillian Flynn – Fata dispărută, Editura Trei, colecția Fiction Connection. Traducere din engleză de Bogdan Perdivară