Duminica, 9 noiembrie 2003. La sfarsitul primului sezon complet al Campionatului Mondial de Raliuri, echipa Citroen Sport a cucerit titlul constructorilor, trecand razant pe langa cel individual la piloti. A fost momentul in care ne-am propus s-o vizitam.
Ideea
Luni dimineata, imediat ce am ajuns la birou, m-am prezentat la seful meu, cu rugamintea de a-l suna pe dl. Tariceanu, importatorul Citroen in Romania, si de a-l ruga sa ne faca lipeala la Citroen Sport pentru un reportaj si, visam eu, un drive-test cu campioana XSARA WRC.
Telefonul a sunat, dl. Tariceanu a raspuns si, amabil si interesat (sa nu uitam ca a participat si el la raliuri in campionatul intern), ne-a promis sa puna o vorba buna in Franta.
Zilele au trecut, saptamanile la fel, devenisem din ce in ce mai agitat, am refuzat elegant invitatia de a participa la lansarea modelului C2 in sudul Frantei – desi urma sa fie prezent si Sebastien Loeb, vicecampionul mondial, pentru o demonstratie cu modelul super 1600 -, de frica sa nu pierd pestele cel mare, XSARA WRC.
Nu mai trebuie sa va spun ca jumatate din Revelion m-am tot gandit cum am ratat ocazia de a-i cunoaste pe campionii mondiali, convins ca proiectul nostru “s-a varsat”, potrivit expresiei la moda.
Confirmarea
Sincer, banuiesc ca nici voi nu iubiti prea tare zilele de luni, iar daca e si prima zi lucratoare a noului an, atunci chiar ca are gust nasol. Restaurantele de langa birou fie inca nu erau deschise, fie nu se aprovizionasera si te serveau cu chiftele vechi de sapte zile, cheful de munca fugise si el undeva departe, cand a venit telefonul miraculos. Vocea de la celalalt capat mi-a confirmat acceptul celor de la Citroen Sport de a ne primi la sediu. in plus, ne invitau la Raliul Monte Carlo. Oaaaaauuuu! Super!
“Clinica” de WRC-uri
Parisul are mai multe orase-satelit, suburbii extrem de frumoase si elegante, iar in Versailles, la Satory, se afla centrul de comanda al campionilor en-titre.
Este un complex ultramodern, in care echipa s-a mutat recent si care inca se dezvolta. Departamentul de testari motoare a ramas insa la vechea locatie Velizy, pe care o imparteau cu rivalii si, in acelasi timp, fratii Peugeot.
Ca sa intri in complex trebuie sa fii anuntat din timp, ti se pregatesc ecusoane personalizate si, probabil, se ascund bine secretele de fabricatie. Noi nu aveam insa un ochi atat de exersat, iar aparatele foto si telefoanele cu camera incorporata a trebuit sa le lasam la intrare.
impreuna cu Denis Huille, gazda noastra, am inceput sa descoperim cum se construieste un WRC plecand de la o caroserie goala, nevopsita, neantifonata.
Primul se instaleaza roll-bar-ul, apoi se intareste caroseria, dublandu-se sudurile, intarindu-se zonele nevralgice. Totul se executa extrem de precis, de catre echipe cu mare experienta, intr-o curatenie desavarsita. in timp ce se pregateste caroseria, diversele subansamble sunt fabricate chiar acolo, sau la subcontractori alesi pe spranceana (atat pentru calitatea prestatiei, cat si pentru siguranta ca nu vor exista scurgeri de informatii). De la blocurile optice superusoare la cablajul de argint cu contactori de aviatie, de la protectiile speciale din kevlar si aluminiu la camerele interioare de filmat montate de cei de la BBC, de la turbinele Garrett si electronica Magnetti-Marelli la cutia realizata de X-trac (dupa proiect Citroen), totul este tratat cu cel mai inalt profesionalism. Se lucreaza in permanenta la 4-6 masini – doua pentru raliul in curs, doua pentru cel urmator – si, in functie de cerinte, pe masini de teste sau pe versiuni speciale de macadam, gen Safari sau Acropole.
O masina are viata scurta, chiar daca scapa de accident, dupa trei etape ea trecand in parcul de masini de test. A propos de accident, daca o masina sufera o lovitura, este desfacuta complet, iar caroseria este montata pe un banc de masura, unde, prin controlul la zecime a peste 120 de parametri, se poate indrepta perfect. Sigur, totul are un pret, o masina WRC – desi in cazul Citroen nu se vinde – costa circa 800.000 de euro! Dar cand imaginea marcii este sprijinita atat de bine, nu mai conteaza sumele puse in joc. si tot referitor la imagine, nu inteleg de ce nu comercializeaza Citroen o versiune Xsara cu adevarat sport. De altfel, nici cei de la Citroen Sport nu aveau raspuns la intrebarea mea.
Ne apropiem. Contraste
Vineri, 22 ianuarie, in timp ce raliul incepuse deja, noi asteptam pe Otopeni ca Airbus-ul Air France sa decoleze spre Paris. O ora intarziere. Tot in acea zi, dar cateva ore mai tarziu, ne gaseam pe aeroportul Roissy, intr-un alt Airbus al Air France, asteptand sa decolam spre Nisa. O ora intarziere. Ma gandeam deja ca, prin comparatie, trenurile aproximativ exacte din Romania ar fi primit medalia de aur pentru punctualitate. La Nisa era caldut, placut in orice caz fata de Bucuresti. si nu doar la nivelul temperaturilor. Palmierii erau bine-mersi, curatenia – impresionanta, iar trenul pana la Eze a sosit absolut la timp.
Dupa o combinatie savanta de tren si taxi (ML 400 CDI, piele, doua monitoare, sa scuzati, va rog…), am ajuns la Monaco pe seara. inca nu aveam acreditarile, asa ca ne-am multumit sa privim motorhome-urile de afara, sa mancam o pizza si sa ne fotografiem in fata cazinoului, ca, deh, inauntru…
Primele sunete specifice WRC-urilor s-au auzit la caderea serii. Masinile soseau spre parcul inchis jalonand intre diverse Rolls-Royce-uri, Jaguar-uri sau Ferrari-uri, ocupate de domni si doamne extrem de elegante, in drum spre reprezentatia Aida.
Acreditarile schimba tot
Sambata dimineata, am primit mult-asteptatele badge-uri oficiale WRC, care ne permiteau accesul la motorhome-uri, apropierea de piloti si, bineinteles, intrarea in sanul echipei Citroen Sport. Din nou aceeasi organizare hiperprofesionista, aceeasi ambianta cordiala, presarata ici-colo de incordarea specifica zilelor de curse – sa nu uitam ca Citroen trebuia sa-si apere victoria cucerita anul trecut.
Motorhome-ul este prevazut cu o anexa extrem de importanta – am numit aici bucataria, unde priceputul chef a pregatit cea mai reusita quiche din viata mea. Doua panouri electronice expuneau timpii intermediari pe proba speciala in curs, iar pe un afisier erau lipite ziarele diminetii cu relatari despre competitie.
Probele
La aparitia masinilor pilotate de Loeb si Sainz, mecanicii intra in priza. Cate opt la o masina, luptand contracronometru cu operatiunile curente si cu micile nereguli aparute. Se schimba telescoape, cutii de viteza, roti. Se verifica tot ce poate fi verificat in timpul alocat. Timpul alearga, de data aceasta pentru mecanici. intre timp, pilotii se relaxeaza, imbuca dintr-un fruct, sorb o cafea, li se face masaj si, curand, pornesc in tromba spre urmatorul control orar, urmatoarea speciala.
Noi ne precipitam catre heliportul Principatului si, surpriza deplasarii, ne indreptam cu elicopterul spre probele speciale ale dupa-amiezii. Aterizam pe o pajiste, la o suta de metri de proba nr. 11, si, in curand, valea tresare la zgomotul viril al WRC-urilor. Trec cu o viteza ametitoare, eficace, fara inflorituri prea mari la nivel de pilotaj, diferentialele electronice optimizand deplasarea.
Loeb trece cel mai curat, calm, concentrat. Domina raliul si anul acesta si il castiga relativ detasat. in ciuda abandonului spaniolului Sainz, Citroen incepe sezonul in forta, echipa este entuziasta, iar noi ne pregatim, incet-incet, pentru zborul Nisa-Bucuresti, via Paris. Din nou doua ore intarziere. Iar Bucurestiul ne asteapta inzapezit si infrigurat.