Actualitatea economica a tarii este umbrita periodic de convulsiile ce se produc pe piata politica. De aceea, premierul Isarescu si-a propus sa atenueze pe cat posibil influenta ciclului electoral asupra celui de afaceri. Cu toate acestea, asistam zilnic la diverse distorsiuni ale procesului reformei.
Cea mai arzatoare problema se refera la painea noastra cea de toate zilele. Cu toate asigurarile ministrului Muresan, sunt tot mai multi sceptici care vad in importul de grau singura modalitate de sporire a ofertei pe piata si mentinerea unui pret rezonabil de echilibru al painii. Painea – alimentul saractului- are un pret cu rezonante electorale. De aceea, pentru a explica recentele cresteri de preturi la paine s-au identificat diversi “tapi ispasitori”: seceta, pozitia de monopol a Romcereal, speculatii de cereale, pretul la motorina, insuficienta suprafetelor cultivate cu grau etc. Sunt pusi la “stalpul infamiei” mai ales comisionarii si intermediarii care ofera un pret de achizitie al graului descurajant: 2.000 lei/kg. Pe pietele locale din unele judete el se apropie de un “pret just” de 3.500-4.000 lei/kg.
Ciudatenia este ca dupa zece ani de “capitalilsm traditional” speculantul se confunda cu speculatorul, respectiv intermediarul cu mafiotul-bisnitar. Economistii definesc speculatia drept “comercializare in scopul obtinerii de profit din modificarile pretului pe piata”. Adesea se spune ca speculantii exploateaza dezastrele naturale (seceta, grindina, inundatiile etc) prin marirea sau micsorarea preturilor.
Deja se prefigureaza o recolta slaba la porumb si un pret mai ridicat al acestuia spre toamna, cu implicatii in pretul carnii de porc. Oamenii care cred ca acest lucru este posibil sa se intample se vor astepta in consecinta la preturi mai mari la porumb pentru anul viitor. Aceasta perspectiva va determina pe unii tarani (fermieri, producatori agricoli etc) sa puna deoparte ceva porumb din consumul curent pentru a-l pastra pana la recolta urmatoare cand, cred ei, pretul va fi mai mare. Aceasta este o specula.
Prin urmare, tarani pot sa-si pastreze stocurile de grau pentru a nu fi nevoiti sa cumpere anul viitor la un pret mai mare fie pentru a-l vinde atunci la un pret mai mare. De aceea morarii (ca utilizatori industriali) isi sporesc stocurile lor acum cand pretul graului este relativ scazut (2.000 lei/kg).
Lipsa unor burse a cerealelor bine organizate este suplinita de aparitia acestor intermediari. Ei incearca sa obtina profit cumparand ieftin acum si vanzand scump mai tarziu. In cele din urma fiecare dintre noi are in suflet o doza din comportamentul speculantului. Un speculator care citeste in presa ca pretul porumbului va creste, reactioneaza acum umplandu-si hambarele pana la anul. Daca nu, ei vor pierde. In acest caz, o parte din “averea” lor a fost blocata in marfa ce urmeaza a fi vanduta, anuland sansa de a achizitiona active mai valoroase: terenuri case, dolari sau depozite la termen.
La orice zvon privind scumpirea diverselor produse, gospodina reactioneaza in maniera speculantului. Ea cumpara vinete pentru iarna atunci cand sunt mai ieftine. Deci apare injusta ideea ca acesti intermediari, care profita de pe urma situatiilor speciale, sunt “dusmani ai poporului”.
Dar, toate acestea constituie doar o parte a tabloului. Activitatile speculative fac intotdeauna ca porumbul sau graul sa fie transportat, prin timp, dintr-o perioada de abundenta relativa catre o perioada cu un mare deficit. Prin urmare, speculantii niveleaza fluxul de marfuri in timp si diminueaza fluctuatiile de pret. Deoarece aceste fluctuatii creeaza riscuri pentru cei care cultiva grau sau porumb sau pentru cei care-l utilizeaza, in realitate speculantii reduc riscul pentru altii. Cu alte cuvinte ei “achizitioneaza risc” in speranta unui profit de la altii mai putin dispusi sa-si asume riscul dar dispusi sa plateasca ceva sub forma unui castig anticipat (mai redus), pentru a-l evita.
Toate acestea presupun ca speculantii sa fie cat de cat precisi in anticipari. Ce se intampla daca brutarii apeleaza la import pentru a achizitiona o faina mai ieftina? Oferta redusa de grau scumpeste intr-adevar faina, deoarece speculatorul mizeaza pe un pret ridicat la grau, “dand peste cap” anticiparile sale.
Prin urmare speculantii vor suporta pierderi acolo unde au sperat castiguri. N-ar trebui deci sa ne asteptam ca ei sa se comporte astfel decat daca ei sunt ignoranti. Dar, nici unul dintre ei nu este atotstiutor. ai speculantii fac erori. De ce s-ar numi astfel speculatori? Traind insa (asa ca noi) intr-o lume incerta, nu au alta optiune decat sa actioneze in prezenta incertitudinii. Nu putem scapa de incertitudine si de consecintele ignorantei, refuzand sa ne gandim la viitor. Iar daca ne gandim putem stii mai mult decat speculantii. Ii putem contracara pariind impotriva lor si obtinand noi profit. Este interesant si important de observat ca cei care-i critica pe speculatori, pentru interpretarea gresita a viitorului, se pronunta rareori asupra propriei lor intuitii (presupusa mai buna in cazul intrarii lor pe piata). Desigur, pe o piata a informatiilor “intuitie cu intarziere” se ofera din abundenta, iar pretul acesteia este, in mod implicit, scazut.
Pentru buna functionare a pietelor, informatia joaca un rol insemnat. Ca orice bun economic si informatia este mai mare pentru ca ele asigura o gama sporita a sanselor si un orizont mai larg de exploatare a avantajului comparativ. Speculatorii furnizeaza informatii. Ofertele lor de a cumpara sau vinde cereale exprima rationamentul lor cu privire la viitor, comparativ cu prezentul. Prin urmare, preturile generate de activitatile lor, sunt ca toate preturile indicatori ai valorii. Cu alte cuvinte ele sunt informatii pentru factorii de decizie asupra costurilor sanselor, prezente si viitoare.
Este adevarat ca, in ochii nostri, informatiile pe care ei le furnizeaza sunt informatii “proaste” ori de cate ori speculantii gresesc. A starui asupra acestui lucru inseamna a reveni la cazul compararii unei situatii cu alta mai buna, dar de neatins.
Daca ne gandim bine, fermierii ar putea citi mai bine viitorul decat speculantii. Ei sunt liberi sa-si exprime convingerile prin intermediul banilor si sa profite de priceperea lor.
Intre timp, cei ale caror activitati curente de afaceri implica utilizarea marfurilor care sunt comercializate speculativ trebuie sa foloseasca eficace informatiile generate de speculanti. Astfel, fermierii consulta preturile anticipate in schimburile de marfuri, iar utilizatorii industriali (morarii sau brutarii) fac la fel.
Noi toti folosim preturile drept informatii, iar preturile reflecta licitatiile si ofertele aflate in concurenta, in mod inevitabil, bazate, in mare masura pe o interpretare (speculativa) a viitorului. Reflectand la cele de mai sus veti ajunge la concluzia ca o parte insemnata din neincrederea si aversiunea publicului fata de speculanti este bazata probabil pe suspiciunea ca speculantii folosesc avantajul informatiilor de care ei nu au nici un drept sa profite.
Daca acestia vor anticipa ca pretul grauntelor de porumb va creste in toamna iar acest lucru va fi preluat de crescatorii de porci sau pasari, acestia vor incerca sa ceara subventii, taxe vamale mai mari la importuri etc. Aceleasi informatii sunt preluate de importatori, care vor lua initiativa completarii deficitului de carne pe piata ca urmare a preturilor ridicate.
De aceea, Patronatul Carnii a cerut Executivului prelungirea perioadei de aplicare a taxelor vamale pentru carnea de pui (majorate la cererea producatorilor autohtoni de la 15% la 45%). De asemenea, potrivit acordurilor CEFTA, importul la acest produs va fi contigentat. Chiar daca Executivul, din ratiuni economice sau electorale apara producatorii autohtoni, cei care sunt afectati reprezinta consumatorii.
In acest “razboi interetnic al puilor” (autohtoni vs cei din Ungaria) cel care va pierde este consumatorul roman. Daca el ar cumpara pui importati din Ungaria cu 40.000 de lei pe kg in loc de 65.000 de lei pe kg, cat da gospodina producatorului national, ea ar economisi 25.000 de lei. Producatorul national si-ar restrange productia sau chiar va da faliment. Cu acest prilej sa nu ne lasam indusi in eroare ca “se vor distruge” locuri de munca.
Cei 25.000 de lei, economisiti de gospodina prin actul sau “antipatriotic” ii vor permite sa-si cumpere o anumita cantitate de detergent, trei sapunuri obisnuite, o carte mai modesta, sau, de ce nu, doua sau trei sticle de bere pe care sa le ofere sotului ce vine obosit de la munca. Aceasta mica economisire va favoriza productia si cererea de locuri de munca la fabricile de detergenti, sapun si bere sau la edituri.
Morala: in economie, ca si in viata, nu trebuie sa credem in ceea ce vedem. Adesea “ceea ce nu se vede” (economiile potentiale ale gospodinei) este mult mai important. Antagonismele aparente, cand le privim mai indeaproape, se pot dovedi a fi factori de armonie.