Încă o colecție a fost lansată spre sfârșitul anului trecut de Editura Litera – Clasici moderni. Colecția adună laolaltă scriitori moderni ale căror opere au devenit deja repere clasice, dar și autori contemporani a căror valoare literară le prefigurează statutul de „clasici.“ Cele mai importante, mai provocatoare, mai emoționante, mai revoluționare opere din ultimii 125 de ani – cărți care vor continua să fie citite de la o generație la alta.
Alice Munro – Prea multă fericire
Câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2013, este prima carte din colecție. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete și încordări interioare indescifrabile din exterior. Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, șocuri, dezamăgiri, revelații neplăcute despre propriul caracter și totuși merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieții. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi așteaptă.
Mihail Bulgakov – Maestrul și Margareta
Despre capodopera lui Mihail Bulgakov, a doua carte din colecție, Serghei Ermolinski afirma: „Diabolică păpușă rusească, cu numeroase fațete care se îmbină perfect, Maestrul și Margareta nu încetează să-i sfideze și să-i încânte pe critici. […] Scoateți primul capac al păpușii și vă veți trezi cu 2.000 de ani în urmă, din Moscova la Ierusalim.“
Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Grey
Este cea de-a treia carte din colecție. „Firește, o mare operă de artă răspunde multor întrebări, dar ridică în mod inevitabil tot atât de multe. De aceea [Portretul lui Dorian Gray] rămâne o operă clasică, o carte la care se întoarce fiecare generație.“ Washington Post
Elizabeth Strout – Olive Kitteridge
O carte despre pierdere, despre neputința de a stabili sau a reînnoda legăturile sufletești cu cei apropiați, dar și despre speranță și reînnoire. Ceea ce înseninează existența dureros de confuză, uneori lipsită de sens a personajelor sunt clipele fugare în care aceștia înțeleg că viața vibrează totuși de frumusețe și că merită a fi trăită. Romanul a obținut Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 2009.