Clasici moderni Litera pune laolaltă scriitori moderni ale căror opere au devenit deja repere clasice. Cele mai importante, mai provocatoare, mai emoționante, mai revoluționare opere din ultimii 125 de ani – cărți care vor continua să fie citite de la o generație la alta. Am mai scris despre această colecție în această rubrică, acum prezentăm ultimele apariții.
Graham Greene – Al zecelea om. Traducere din limba engleză de Petre Solomon
„Dacă ar fi trăit să vadă cel de-al Doilea Război Mondial, Edgar Allan Poe ar fi scris o astfel de carte. O intrigă palpitantă, care abordează chestiuni morale majore într-o notă minoră, așa cum se întâmplă de obicei în povestiri (…) Și totuși, Al zecelea om ne intrigă pentru că pune întrebări dificile despre responsabilitate, curaj, vinovăție și iubire, despre opțiunile posibile atunci când ne confruntăm cu răul absurd, despre virtutea care apare întotdeauna când te aștepți mai puțin, nu pe drumul mare, ci pe căi lăturalnice.” (People)
Sinclair Lewis – Babbitt. Traducere din limba engleză de Sofia Marian
„Nu cunosc niciun alt roman american care să prezinte cu mai multă acuratețe adevărata Americă. Babbitt este un document social de prim rang.“ (H.L. Mencken, cronică la apariția romanului, 1922)
„Mi-aș dori să fi scris eu Babbitt.“ (H.G. Wells)
„Babbitt este un om de afaceri modest, nu îndeajuns de important pentru a lupta cu instituțiile sacre cărora americanul de rând și-a vândut sufletul ca să se poată bucura de pace și prosperitate. Înfrângerea sa, descrisă cu forța, admirabila înțelepciune și umorul unui mare scriitor, este înfrângerea unei întregi națiuni. De aceea cartea a provocat o atât de profundă tulburare în America și a avut un succes atât de durabil. În spiritul acesta trebuie să o citim dacă vrem s-o înțelegem și să fim impresionați de ceea ce are ea să ne transmită.“ (Paul Morand)
A.P. Cehov – Doamna cu cățelul. Traduceri din limba rusă și note de Otilia Cazimir, Alice Gabrielescu, Nicolae Guma, Tatiana Panaitescu
„Dacă există un prozator pe care să-l pot numi fără nicio ezitare «geniu», acesta este Anton Cehov. Nimeni nu a mai scris ceva asemănător până la el și, odată cu moartea lui, totul s-a schimbat în literatura lumii. Cele treizeci și ceva de povestiri pe care le-a publicat în ultimul deceniu de viață dezvăluie o viziune asupra condiției umane și un mod de a scrie despre ea care sunt încă perfect valabile și prevalente până în ziua de azi. Poate pentru că era medic și, atunci când își scria povestirile majore, știa că are să moară, Cehov a perceput cu acuitate lipsa de continuitate și de sens a vieții, absurditatea și cruzimea ei aleatorie. Comice, laice, libere de orice sentimentalism, refuzând să condamne sau să elogieze, povestirile lui Cehov continuă să exprime un adevăr uman inconfundabil la peste o sută de ani de la apariția lor. (…) Toți scriitori adevărați sunt, într-un fel, cehovieni.“ (William Boyd)