Cultura e o chestie complicată. Rigidă. Aproape moartă după unii… Are nevoie de cruciade ca Dumnezeu și nu se poate desfășura decât în spații placate cu marmură în fața unor snobi stafidiți încă înainte de înflorire. Cultura nu poate să supraviețuiască fără subvenții de la stat, care se duc direct la dracu-știe-unde… Când aud de genul ăsta de “cultură” chiar că-mi vine să pun mâna pe pistol ca Hermann Goring!
Cultura e vie! Și se întâmplă oriunde! Omul e cult și în slip ca
să nu zic altele că închid mironosițele calculatorul.
Revenind… ultima dată cultura s-a întâmplat într-un restaurant.
Barka. Nu-i facem reclamă că și așa e uneori greu să găsești o
masă, iar iubitorii de mâncare indiană nu-s pe toate drumurile.
Felul principal al serii a fost… muzica. Să-i spunem Gipsy Jazz?
Să-i spunem Hot Club de Bucharest! O trupă absolut încântătoare.
Niște oameni nebuni. După jazz. Pe care-l cântă cum trebuie jazz-ul
cântat: cu zâmbetul pe buze.
Dacă pe 14 aprilie ai chef de teatru și de muzică nu e nevoie să te
decizi. Mergi la teatru să asculți niște muzică! Pentru că Hot Club
de Bucharest nu are mulți fani, dar îi are pe cei care trebuie,
Mircea Diaconu a făcut o vrajă și această trupă de Muzicieni trag
un guleai de factură fină la Teatrul Nottara.
Destul cu vorba. Ascultați pe MySpace câteva piese cu Hot Cub de
Bucharest. Nu au încă un album. Știu, e puțin straniu în țara unde
toate fetele frumoase-și-atât au câte un CD scos de “sponsorii” din
spate…
Dacă acest articol pare o reclamă nerușinată, aflați boieri
dumneavoastră că mi s-a propus o invitație la concert, dar am
refuzat. Vreau să-mi plătesc biletul, pentru că știu că merită!